ICCJ. Decizia nr. 414/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.414/2007
Dosar nr. 4111/2/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1494 din 21 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A.E. a anulat Hotărârea nr. 15813/82 din 23 martie 2006 a C.P.M.B. şi a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 ianuarie 1944-06 martie 1945, începând cu data de 01 martie 2006.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamanta a făcut dovada că s-a născut în anul 1944, ulterior perioadei când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România, ca urmare a Tratatului încheiat la Craiova la data de 7 septembrie 1940 şi că, de drepturile compensatorii acordate persoanelor persecutate din motive de persecuţie etnică, de către regimurile respective, se bucură şi copii născuţi în timpul strămutării părinţilor săi, din localitatea de domiciliu în altă localitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.P.M.B. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 alin. (8) şi alin. (9) C. proc. civ.
În motivare recurenta a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că reclamanta este beneficiara dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 întrucât aceasta s-a născut în anul 1944, iar legea nu precizează expres că, din categoria persoanelor care au fost obligate să îşi schimbe domiciliul în altă localitate ca urmare a schimbului de populaţie din Bulgaria în România, face parte şi persoana care s-a născut ulterior strămutării părinţilor săi.
Din analiza înscrisurilor din dosar, a motivelor de recurs invocate de recurentă, precum şi a soluţiei instanţei de fond, în raport şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit certificatului de naştere, intimata, cu numele anterior purtat căsătoriei B.E., s-a născut la data de 30 ianuarie 1944 în localitatea Mihai Viteazu, raionul Istria, Regiunea Constanţa.
Din situaţia de avere imobilă rurală, rezultă că N.B., tatăl intimatei-reclamante, a deţinut, în judeţul Durostor, proprietăţi rurale constând în 10 ha teren arabil, casă şi curte cu 2000 mp.
Potrivit art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, sau a făcut obiectul unui schimb de populaţie.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, tară a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, sau care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că intimata-reclamantă s-a născut în perioada strămutării părinţilor săi, ca urmare a schimbului de populaţie stabilit între Bulgaria şi România, în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceasta are calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, împărtăşind situaţia părinţilor strămutaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale strămutării care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Pentru considerentele precizate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P.M.B., împotriva sentinţei civile nr. 1494 din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 413/2007. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 415/2007. Contencios. Custodie publică. Recurs → |
|---|
