ICCJ. Decizia nr. 4078/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4078/2007
Dosar nr. 589/33/2007
Şedinţa publică din 25 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 12 aprilie 2007, reclamanta N.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea Hotărârii nr. 18172 din 17 august 2005 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că este îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece în perioada octombrie 1940 – martie 1945 s-a refugiat împreună cu mama sa, ca urmare a persecuţiilor de natură etnică la care au fost supuse de autorităţile horthiste.
Prin sentinţa nr. 255/2007 din 7 mai 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei N.A., ca tardiv formulată.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a introdus acţiunea la data de 12 aprilie 2007, deşi avea cunoştinţă de hotărârea pârâtei încă de la data de 02 septembrie 2005, depăşind astfel termenul de contestaţie de 30 de zile, prevăzut de Legea nr. 189/2000.
Instanţa de fond a mai reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile legii contenciosului administrativ, în cazul hotărârilor pronunţate de comisiile pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 fiind incidente prevederile acestui act normativ, care are un caracter special şi care prevăd posibilitatea atacării în instanţă într-un termen de 30 de zile.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs reclamanta N.A.
Recurenta arată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este greşită, întrucât hotărârea pârâtei nu i-a fost comunicată la domiciliu. Mai arată recurenta că este analfabetă, că instanţa de fond nu a ţinut cont de cererea de amânare a judecăţii pe care a formulat-o şi că în sentinţa atacată s-a menţionat în mod eronat, că data borderoului de expediere a hotărârii pârâtei este 02 septembrie 2006, în loc de 02 septembrie 2005.
Recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârilor caselor judeţene de pensii persoana interesată poate face contestaţie la curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.
La data de 6 ianuarie 2005 a intrat în vigoare noua Lege a contenciosului administrativ (nr. 554/2004) rămânând aplicabile dispoziţiile cu caracter special în materie ale OG nr. 105/1999.
În acest sens s-a pronunţat şi Decizia nr. 32 din 16 aprilie2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.
În cauză, se observă că instanţa fondului a admis în mod corect excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâta C.J.P. Cluj, din actele şi lucrările dosarului rezultând că hotărârea i-a fost comunicată reclamantei la data de 02 septembrie 2005, în conformitate cu înscrisul aflat la fila 33 din dosarul de fond, având aplicată ştampila poştei.
De altfel, chiar admiţând că termenul de introducere a acţiunii ar fi cel prevăzut de legea contenciosului administrativ şi sunt întrunite condiţiile speciale prevăzute de această lege, se poate observa că recurenta a introdus acţiunea la mai mult de un an de la comunicarea hotărârii.
Celelalte motive de recurs invocate de recurentă, referitoare la pregătirea şcolară a acesteia, la faptul că instanţa fondului nu a luat în considerare cererea sa de amânare a judecăţii, precum şi la consemnarea eronată în cuprinsul sentinţei atacate a datei borderoului prin care s-a expediat hotărârea casei judeţene de pensii, urmează a fi înlăturate, fiind lipsite de relevanţă.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, recursul declarat urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.A. împotriva sentinţei civile nr. 255/2007 din 7 mai 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4077/2007. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4079/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
