ICCJ. Decizia nr. 4094/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4094/2007
Dosar nr. 2733/36/2006
Şedinţa publică din 25 octombrie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 226/2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A.V. în contradictoriu cu pârâţii M.F.P. Bucureşti şi D.G.F.P. Constanţa; a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma totală de 592.420.102 lei ROL cu titlu de daune, reprezentând drepturi băneşti de care a fost lipsit, respectiv: salariu net pentru perioada iulie 2001 – 30 aprilie2004 (203.685.367 lei ROL) precum şi premii, al 13-lea salariu şi stimulente (388.734.735 lei ROL), sumă actualizată cu indicele de inflaţie; a respins ca nefondat capătul de cerere din acţiune privind plata de daune morale; a admis cererea expertului contabil de majorare a onorariului cu suma de 10.000.000 lei ROL; a obligat pârâţii la plata sumei de 20.342.000 lei ROL cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului; a dat în debit pe reclamantul Avram Vasile cu suma de 10.000.000 lei ROL contravaloare onorariu expert contabil.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în baza probelor administrate şi a raportului de expertiză efectuat în acţiunea reclamantului este admisibilă în parte în ceea ce priveşte drepturile băneşti pentru perioada iulie 2001 – 30 aprilie 2004 cât şi premiile, sunt actualizate cu indicele de inflaţie.
Referitor la daunele morale, acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat, întrucât s-a apreciat că în speţă nu s-au făcut dovezi în sensul art. 1169 C. civ. de către reclamant, dovezi care să ateste suferinţele morale ale acesteia, de vreme ce la scurt timp a fost angajat într-o funcţie similară la o societate comercială.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au declarat recurs A.V. şi M.F.P. prin D.G.F.P. Constanţa, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În recursul declarat M.F.P. prin D.G.F.P. Constanţa a criticat sentinţa întrucât instanţa Curţii de Apel nu a avut în vedere toate probele administrate, şi nu a verificat calitatea procesuală a părţilor din acest litigiu.
De asemenea s-a apreciat în recurs că instanţa de fond a constatat eronat că în cauză sunt incidente prevederile art. 998 – 999 C. civ., fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, când de fapt în speţă este vorba despre raporturi de serviciu ale funcţionarilor publici, asemănătoare cu răspunderea materială a angajatorului, deci cu răspundere contractuală.
Criticată a fost sentinţa şi privitor la sumele acordate, apreciindu-se că instanţa Curţii de Apel nu era obligată să omologheze raportul de expertiză pe acest aspect.
În recursul formulat, Avram Vasile, critică hotărârea Curţii de Apel, referitor la drepturile băneşti cuvenite şi pentru daunele morale care i-au fost respinse neîntemeiat, deşi el a făcut suficiente probatorii pe acest aspect.
Recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. referitor la cererea de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:
În raport de Decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Constanţa a afectat probatorii suplimentare, respectiv s-a completat raportul de expertiză privind drepturile băneşti cuvenite recurentului - reclamant pe perioada cât a primit salariu pentru funcţia de execuţie, perioadă cât a funcţionat la această societate, cât şi acordarea drepturilor până la data reintegrării în funcţie.
Din raportul de expertiză efectuat, Curtea de Apel a reţinut corect că expertul a procedat la calcularea drepturilor salariale brute cuvenite lui Avram Vasile pentru perioada 2 iulie 2001 – 30 aprilie 2004 din care s-au stabilit drepturile nete şi s-au scăzut drepturile salariale pentru perioada lucrată la A.F.P.M. Mangalia, în funcţie de execuţie.
Era firesc ca expertul să stabilească modul de calcul al drepturilor salariale şi instanţa să aibă în vedere raportul de expertiză, aceasta fiind proba esenţială în cauză şi de specialitate, indicată chiar în Decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, corect prima instanţă a luat în calcul şi perioada 15 ianuarie 2001 – 30 aprilie 2004 conform raportului de expertiză, întrucât acesta a suferit un prejudiciu care nu ar fi existat dacă acel ordin nu s-ar fi emis.
Recurentul-reclamant a fost eliberat din funcţie cu încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 deci a fost lipsit de drepturi băneşti care i s-ar fi cuvenit şi de premiile ce s-au acordat pe perioada în discuţie.
De aceea a primit stimulentele nete pentru funcţia de director în perioada iulie 2001 – aprilie 2004 actualizate cu indicele de inflaţie comunicat de I.N.S. şi reţinut corect de expert.
Sumele au fost calculate în raportul de expertiză iar instanţa a omologat acest supliment având în vedere şi celelalte probatorii administrate, respectiv actele depuse în dosar.
Cu certitudine că în speţă recurentul-reclamant a făcut dovada îndeplinirii elementelor constitutive de răspunderi civile delictuale, atâta vreme cât împotriva sa au fost luate măsuri abuzive care justifică fapta ilicită, faptă prin care i s-a cauzat un prejudiciu care trebuia reparat în totalitatea sa.
Referitor însă la daunele morale solicită conform art. 1169 C. civ., din totalitatea probelor dosarului rezultă că această cerere este neîntemeiată, atâta vreme cât acesta a fost angajat la scurt timp într-o funcţie similară la o societate comercială şi prin urmare starea sa materială nu a avut de suferit.
Faţă de toate aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., se vor respinge recursurile declarate de A.V. şi M.F.P. prin D.G.F.P. Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de M.F.P. prin D.G.F.P. Constanţa, D.G.F.P. Constanţa şi de A.V. împotriva sentinţei civile nr. 226/CA din 3 aprilie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4079/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4104/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
