ICCJ. Decizia nr. 431/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 431/2007
Dosar nr. 7354/2/2005
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 855/2005, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti, anularea deciziei nr. 23 din 31 ianuarie 2005, emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a procesului-verbal de control nr. 45727 din 12 ianuarie 2004, încheiat de Direcţia de Control Fiscal din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta SC F.G. SRL a arătat că actele contestate sunt nelegale pentru următoarele considerente:
- prin procesul-verbal din data de 12 ianuarie 2004, organul fiscal nu a ţinut cont de motivele desfiinţării capitolului T.V.A. din actul de control, cum se prevede în Decizia nr. 22/2003, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, invocându-se încălcarea prevederilor Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 3388/1995 privind inventarierea patrimoniului.
- nu au fost verificate toate actele - registrele inventar şi adresele prin care SC I.O. SRL Galaţi confirmă custodia materiilor prime primite şi nu au fost ascultaţi reprezentanţii societăţii;
- nu s-a ţinut cont de rezultatul cercetării penale şi de faptul că prin sentinţa penală nr. 269/2002 nu s-au reţinut în sarcina administratorului SC I.O. SRL Galaţi, faptele pentru care a fost trimis în judecată cu privire la caracterul fictiv al vânzărilor de materii prime din zăcământul aflat la Târgu Lăpuş - Maramureş, iar în ceea ce priveşte pe directorii societăţii reclamante, prin rezoluţia procurorului nr. 778/P/2004, s-a confirmat soluţia de neîncepere a urmăririi penale, pe motiv că faptele imputate nu există.
A mai arătat că la emiterea actelor contestate nu s-a ţinut cont de situaţia de fapt şi că reclamanta nu datorează la bugetul de stat suma de 8.543.307.249 lei, reprezentând T.V.A., majorări de întârziere şi penalităţi aferente.
Prin sentinţa civilă nr. 303 din 9 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC F.G. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a anulat Decizia nr. 23 din 31 ianuarie 2005, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi procesul-verbal nr. 45727 din 12 ianuarie 2004, încheiat de organul de control din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în ceea ce priveşte dreptul societăţii reclamante, contestat de pârâte, de deducere a T.V.A.-ului în sumă de 3.792.137.800 lei, a fost dovedit în cauză, reclamanta depunând la dosar acte privind înregistrarea legală în contabilitatea sa, dar şi a SC I.O. SRL Galaţi a facturilor care confirmă vânzarea produselor dolomitice, precum şi a documentelor care atestă înregistrarea în inventarul societăţii reclamante a produselor dolomitice aflate în custodie la terţi, care fac obiectul deductibilităţii T.V.A. şi liste de inventariere pentru aceste ultime produse, pe baza cărora a fost completat registrul-inventar pe perioada 2000 - 2004.
A mai reţinut instanţa de fond că menţiunile din documentele contabile arătate mai sus au fost confirmate de expertizele contabile extrajudicară şi cea judiciară efectuate în cauză, în sensul că societatea reclamantă a procedat la înregistrarea mărfurilor în contabilitate, în baza documentelor fiscale, respectând principiile impuse de Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
Având în vedere şi rezoluţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti din 11 octombrie 2004 privind soluţia de neîncepere a urmării penale faţă de reprezentanţii societăţii reclamante, Curtea de Apel Bucureşti a concluzionat că este nelegală obligarea societăţii reclamante la plata sumei de 3.792.137.800 lei reprezentând T.V.A. către bugetul de stat. S-a mai reţinut şi aspectul că majorările şi penalităţile de întârziere calculate prin procesul-verbal din data de 12 ianuarie 2004, având caracter accesoriu în raport cu debitul principal reprezentând T.V.A., sunt, de asemenea, nelegale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Prin ambele recursuri, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a subliniat că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu neobservarea aplicabilităţii în cauză a prevederilor pct. 10.18 alin. (2) din HG nr. 401/2000 pentru aprobarea normelor de aplicare a OUG nr. 17/2000 privind T.V.A., potrivit cărora această taxă se datorează „în cotele în vigoare la data constatării pentru bunurile lipsă sau depreciate calitativ, imputabile, precum şi pentru bunurile lipsă, constatate pe bază de inventar, neimputabile".
Recurentele au arătat, în esenţă, că prin ignorarea acestor dispoziţii legale şi prin însuşirea concluziilor greşite ale expertului contabil s-a reţinut în mod eronat că intimata-reclamantă are dreptul de a deduce T.V.A. aferentă facturilor emise către SC I.O. SRL, deoarece în realitate mărfurile nu au existat faptic, iar custodiile au fost nereale, pentru că procesul-verbal de custodie nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de pct. 119 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, aprobat prin HG nr. 704/1993.
Totodată, faţă de dispoziţiile art. 22 C. proc. pen., s-a apreciat ca fiind incorectă argumentarea soluţiei pronunţate şi prin trimiterea la Rezoluţia din 11 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, de neîncepere a urmăririi penale a reprezentanţilor societăţii reclamante.
Examinând cauza, prin prisma criticilor aduse de recurente, dar şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinţei atacate.
Prin cererea de chemare în judecată, SC F.G. SRL a contestat procesul-verbal de control nr. 45727, întocmit la data de 12 ianuarie 2004, de către Direcţia Control Fiscal din cadrul Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei, obligaţia de plată a sumei totale de 8.543.307.249 lei (ROL), reprezentând diferenţa T.V.A. cu majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere aferente, precum şi Decizia nr. 23 din 31 ianuarie 2005, prin care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată împotriva sus menţionatului proces-verbal.
Pentru a stabili dacă societatea reclamantă are sau nu dreptul de a deduce T.V.A. aferentă produselor dolomitice achiziţionate de la SC I.O. SRL şi lăsate în custodia acesteia, având în vedere şi susţinerile autorităţilor pârâte privind incidenţa în cauză a prevederilor pct. 10.18 alin. 2) din HG nr. 401/2000, întrucât (în opinia acestora) din acte a rezultat că mărfurile nu au existat şi că procesul-verbal de custodie nu îndeplineşte cerinţele legale, în mod corect, judecătorul fondului a dat eficienţă dispoziţiilor art. 201 C. proc. civ., solicitând părerea unui expert contabil.
Soluţia Curţii de Apel Bucureşti nu este bazată doar pe concluziile raportului de expertiză, aşa cum susţin recurentele, fiind rezultatul examinării întregului material probator administrat în cauză.
Probele administrate au evidenţiat că între societatea reclamantă şi SC I.O. SRL s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru produse dolomitice, fiind emise către reclamantă un număr de 3 facturi pentru 3 produse (praf de piatră, mozaic, dolomită). Conform acestor facturi, valoarea de achiziţie a produselor în discuţie a rezultat a fi de 23.750.757.800 lei (ROL) din care suma de 3.792.137.800 lei reprezintă T.V.A.
Înregistrarea în contabilitatea SC F.G. SRL a contravalorii produselor dolomitice s-a făcut pe bază de documente întocmite cu respectarea regulilor impuse la Legea contabilităţii, republicată, respectiv pe baza celor 3 facturi, a contractului de custodie încheiat cu SC I.O. SRL, pentru produsele dolomitice şi a confirmărilor acestei din urmă societăţi comerciale că mărfurile sunt în custodia sa.
În raport cu toate acestea, susţinerile recurentelor vor fi înlăturate şi se va reţine că nu sunt incidente prevederile pct. 10.18 alin. (2) din HG nr. 401/2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr. 17/2000.
În fine, nu se poate primi punctul de vedere exprimat de către ambele recurente privind lipsa de relevanţă a Rezoluţiei din 11 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin acest act emis de procuror s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de F.D. şi C.M., cu motivarea că faptele nu s-au comis şi a avut ca punct de plecare tocmai sesizarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti privind legalitatea operaţiunilor SC F.G. SRL pe perioada octombrie 2000 - iunie 2001 - august 2002 care au stat la baza întocmirii unor facturi deductibile de T.V.A.
Ca urmare, pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei civile nr. 303 din 9 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 430/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 432/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
