ICCJ. Decizia nr. 4328/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4328/2007
Dosar nr. 1396/36/2007
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată Curţii de Apel Constanţa la 23 aprilie 2007, reclamantul P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanţa – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea Hotărârii nr. 28519 din 02 aprilie 2007 emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar a dispoziţiilor legii nr. 189/2000.
Reclamantul a motivat că s-a născut la 03 iunie 1945 în comuna Gura Dobrogei unde se refugiaseră părinţii săi, P.H. şi P.O.
A mai susţinut că familia sa a făcut obiectul schimbului de populaţie ce a avut loc ca urmare a Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova în anul 1940, fiind strămutaţi din comuna Ezibei, judeţul Caliacra.
Reclamantul a solicitat recunoaşterea calităţii de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 întrucât în anul 1945 a fost conceput în perioada şi în localitatea de refugiu a părinţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 415/ CA din 4 iunie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P.C., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanţa, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că data naşterii reclamantului a intervenit în afara perioadei pentru care Legea nr. 189/2000 a recunoscut drepturi reparatorii persoanelor persecutate de regimurile instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs P.C., care a motivat, în esenţă, că prin soluţia pronunţată, Curtea de Apel Constanţa a adăugat la lege, a făcut distincţie între drepturile copilului născut în perioada 06 septembrie 1940 – 06 martie 1945 şi drepturile copilului conceput în aceeaşi perioadă, aspect care contravine atât spiritului, cât şi scopului Legii nr. 189/2000 şi aspect care prejudiciază în mod definitiv interesele recurentului.
Recursul este nefondat.
Se reţine că recurentul, fiul lui P.H. şi P.O., s-a născut la 06 martie 1945 în comuna Gura Dobrogei.
Părinţii săi au făcut obiectul schimbului de populaţie ce a avut loc între România şi Bulgaria şi în anul 1940 s-au stabilit în România, în comuna Gura Dobrogei.
În speţă, se are în vedere însă data naşterii reclamantului, intervenită în afara perioadei pentru care Legea nr. 189/2000 a recunoscut drepturi reparatorii persoanelor persecutate de regimurile instaurate, cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
OG nr. 205/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, are scopul de a oferi o repartiţie tuturor persoanelor care au suferit persecuţii din motive etnice în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 şi până la 6 martie 1945.
O interpretare în acord cu scopul legii conduce la concluzia că pentru acordarea reparaţiilor, esenţial este ca persoana în cauză să fi avut de suportat ea însăşi consecinţele persecuţiei etnice în intervalul de timp expres prevăzut de lege, neavând relevanţă data concepţiei sau data naşterii solicitantului.
Dreptul de a beneficia de prevederile actului normativ menţionat se naşte direct în persoana celui care se încadrează în ipoteza avută în vedere de legiuitor, iar nu prin transmisiune de la părinţii săi.
Acesta este motivul pentru care nu sunt relevante în cauză prevederile art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 („Drepturile copilului sunt recunoscute, de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu".), care concretizează în plan legislativ principiul „infaus conceptus pro nato habetur quoties de commodis ejus agitur".
Acest principiu constituie o ficţiune juridică creată în scopul de a se recunoaşte copilului născut viu o capacitate de folosinţă anticipată în virtutea cărora poate dobândi drepturi prin transmisiune succesorală sau prin anumite acte juridice inter vivos, cum ar fi donaţia.
El nu poate fi încă extins în sensul solicitat de recurentul-reclamant, pentru a-i conferi acestuia calitatea de beneficiar al unui act normativ al cărui câmp de aplicare a avut în vedere un interval de timp care s-a împlinit anterior naşterii acestuia.
În consecinţă, recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.C. împotriva sentinţei civile nr. 415/ CA din 4 iunie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4326/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4336/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
