ICCJ. Decizia nr. 4322/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4322/2007
Dosar nr. 1464/2/2007
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 27 februarie 2007, reclamantul C.R.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.P.A.D.A.S. obligarea acesteia la plata sumelor reprezentând prima de concediu aferentă anului 2001, actualizată cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat ca a fost funcţionar public în perioada 2001 la C.N.P.A.D.A.S., fiind beneficiar al dreptului la primele de vacanţă conform art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
Acest drept a fost însă suspendat prin OUG nr. 33/2001 şi ulterior prin legile bugetului de stat până în 2006.
S-a mai susţinut prin acţiune că suspendarea drepturilor este neconstituţională, deoarece exerciţiul unor drepturi nu poate fi restrâns decât în anumite condiţii, limitativ prevăzute de art. 53 din Constituţie.
Prin sentinţa civilă nr. 1206 din 8 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.R.C. în contradictoriu cu pârâta C.N.P.A.D.A.S.
A obligat pârâta la plata sumelor reprezentând contravaloarea primei de vacanţă anul 2001, în suma de 4.108.000 ROL, actualizata cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispoziţiilor legale, deoarece suspendarea nu este echivalentă cu abrogarea pe termen limitat a legii, cu lipsa temporară a dreptului însuşi.
Dreptul la prima de concediu este acordat prin legea care a intrat în vigoare la data de 8 ianuarie 2000 şi care nu a fost abrogată până în prezent.
Odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării prevederilor legale, obligaţia corelativă dreptului consfinţit prin lege devine executorie.
Dreptul la acţiune se naşte din momentul încetării perioadei de suspendare 31 decembrie 2006.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs C.N.P.A.D.A.S. care a motivat în esenţă, că pentru anii 2001 – 2006, funcţionarii publici nu au beneficiat de primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă, întrucât dispoziţiile art. 34 al Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare au fost suspendate prin legile bugetare anuale din această perioadă şi prin urmare nu s-a putut proceda la încălcarea actelor normative referitoare la suspendarea aplicării dispoziţiilor privind acordarea primelor de concediu.
Recursul este nefondat.
Obiectul cauzei îl constituie încălcarea dreptului la prima de concediu conferit iniţial de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 (art. 35 alin. (2), în forma actuală a legii).
Faptul că prin ordonanţa de urgenţă aplicarea acestui drept a fost suspendată succesiv timp de mai bine de 5 ani, nu echivalează cu stingerea dreptului respectiv, fiind mai degrabă o expresie a încălcării prevederilor legale în materie.
Ordonanţele de suspendare a acordării dreptului sus menţionat au încetat să producă efecte la începutul anului 2007, astfel încât acţiunea apare justificată, aşa cum a constatat de altfel şi instanţa de fond.
Normele de suspendare menţionate anterior contravin art. 41 şi 53 din Constituţie întrucât dreptul de remunerare a muncii, ce intră în conţinutul dreptului la muncă, nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu şi contrar echităţii impuse de o societate democratică.
Ele contravin şi prevederilor art. 38 C. muncii din care rezultă că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă o dată câştigat nu mai poate fi anulat.
Având în vedere considerentele prevăzute şi faptul că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.P.A.D.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 1206 din 8 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4319/2007. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 4323/2007. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
