ICCJ. Decizia nr. 4326/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4326/2007
Dosar nr. 323/33/2007
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamantul I.C. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. Cluj, solicitând instanţei anularea Hotărârii nr. 20796 din 15 octombrie 2006 emisă de pârâtă, recunoaşterea calităţii de refugiat în perioada 25 august 1944 – 6 martie 1945 şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile băneşti conferite de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că a solicitat pârâtei prin cererea nr. 59706 din 22 iunie 2006, stabilirea calităţii de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cerere ce i-a fost respinsă prin hotărârea contestată în prezenta cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 269 din 11 mai 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul I.C. împotriva pârâtei C.J.P. Cluj şi în consecinţă: a dispus anularea Hotărârii nr. 20796 din 15 octombrie 2006 emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să-i recunoască reclamantuluicalitatea de refugiat în perioada 01 septembrie 1944 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 iulie 2005.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul se încadrează în ipoteza normei legale cuprinse în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind refugiat din motive etnice urmare a forţării de către trupele hortyste a frontierei de stat a României şi a înaintării inclusiv în zona în care locuia reclamantul cu familia sa.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs C.J.P. Cluj, care a motivat că în lipsa ocupaţiei hortyste nu se poate susţine că a existat persecuţie etnică în respectiva localitate, care să fi constituit motive al plecării.
Recursul este nefondat.
Din declaraţiile martorilor în faţa instanţei rezultă realitatea refugiului familiei reclamantului, în perioada septembrie 1944 – aprilie 1945, din Câmpia Turzii, ca urmare a intrării trupelor maghiare în această localitate, în localitatea Vale, judeţul Sibiu.
Martorii au relatat situaţia concretă a acelor zile, faptul că au fost arse case, printre care şi cea a familiei reclamantului, iar altele au fost devastate.
Martorii cunosc despre refugiul reclamantului şi al familiei acestuia din constatări personale, întrucât au plecat împreună în refugiu, fiind vecini ulterior în localitatea Vale din Sibiu. Temerea de persecuţie etnică din partea trupelor hortyste a fost generată de atrocităţile comise de acestea în zona cedată a Ardealului de Nord, urmare a Dictatului de la Viena.
Susţinerile recurentei sunt contrare celor reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 41 din 7 mai 2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, statuează: „În aplicarea dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări din Legea nr. 189/2000, cetăţenii români, indiferent de naţionalitate, care au fost persecutaţi din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia altor state şi indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţie românească ori sub administraţia unui alt stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de textul de lege mai sus menţionat.
În consecinţă, având în vedere considerentele prezentate, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 269 din 11 mai 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4324/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4328/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
