ICCJ. Decizia nr. 435/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 435/2007
Dosar nr. 2016/2/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 februarie 2006, reclamantul S.N.P.V.P.L. a solicitat, pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., anularea Ordinului nr. 400 din 29 octombrie 2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I., ordin emis de pârât şi, în subsidiar, obligarea pârâtului să constituie comisiile de disciplină având în competenţă doi membrii desemnaţi de către organizaţia reprezentativă a funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice sau desemnate prin votul majorităţii funcţionarilor publici.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul contestat au fost încălcate prevederile normative – cadru reglementate de Legea nr. 188/1999 şi HG nr. 1210/2003, precum şi de Legea nr. 161/2003 în materia sancţiunilor disciplinare şi a răspunderii funcţionarilor publici, aceste dispoziţii legale fiind aplicabile poliţiştilor, în calitatea lor de funcţionari publici.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 979 din 3 mai 2006, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, poliţiştii sunt funcţionari publici cu statut special, reglementările din actele normative invocate de către reclamant fiind aplicabile numai în măsura în care domeniile respective nu sunt reglementate de legea specială.
Or, în speţă, regimul disciplinar al poliţiştilor este reglementat în capitolul 4 din legea specială, astfel încât nu sunt aplicabile dispoziţiile generale din Legea nr. 188/1999, iar prevederile speciale nu au fost încălcate.
Instanţa a mai reţinut că nu este fondată nici critica reclamantului privind încălcarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, întrucât organizarea statutului poliţistului în conformitate cu modificările aduse statutului funcţionarilor publici s-a realizat prin adoptarea OUG nr. 89/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul S.N.P.V.P.L. criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii. Astfel, în recurs, se precizează că au fost eronat interpretate prevederile Legii nr. 188/1999 şi ale Legii nr. 360/2002, arătând că în speţă, deşi există lege specială – Legea nr. 360/2002, se aplică Legea nr. 188/1999 întrucât dispoziţiile invocate nu se regăsesc în legea specială.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Poliţiştii, fără putinţă de tăgadă, sunt funcţionari publici, cu statut special, aplicânduli-se Legea nr. 360/2002, lege specială în raport de Legea nr. 188/1999. S-ar fi putut admite punctul de vedere al recurentului privind aplicarea în speţă a Legii nr. 188/1999, doar în situaţia în care în domeniile respective nu există legislaţie specială. Prin urmare, în speţă, este vorba despre un conflict de legi, privind legea specială – Legea nr. 360/2002, în condiţiile în care regimul disciplinar al poliţiştilor este reglementat în capitolul 4 al legii în mod separat.
Ordinul nr. 400/2004 la care se face referire în recurs, reglementează regimul disciplinar al întregului personal M.A.I., însă la categoria funcţionarilor publici la care face referire art. 3 din acest ordin, nu intră şi poliţiştii menţionaţi la art. 1.
De asemenea, art. 17 al aceluiaşi ordin, prevede imperativ că sancţiunea destituirii se dispune de către persoanele care potrivit art. 15 din Legea nr. 310/2002 au competenţă de a acorda grade profesionale.
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în mod corect, vis-a-vis de textele de lege invocate, instanţa de fond a apreciat referitor la aplicarea legii speciale şi la competenţa măsurii destituirii din poliţie.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată legală şi temeinică sentinţa atacată, motiv pentru care va respinge recurs declarat de S.N.P.V.P.L. ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.N.P.V.P.L. Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 979 din 3 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 408/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 437/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
