ICCJ. Decizia nr. 4401/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4401/200.
Dosar nr. 8572/2/200.
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 610 din 27 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC M.T. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta A.N.S.P.D.C.P., anulând Decizia nr. 85 din 10 iulie 2006, emisă de preşedintele acestei autorităţi, prin care reclamanta a fost sancţionată contravenţional pentru nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 677/2001, conform cărora constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se efectuează de către autoritatea de supraveghere, prin proces-verbal, precum şi cele ale art. 21 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora, în cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea.
Or, se arată în considerentele hotărârii instanţei de fond, din examinarea legislaţiei în vigoare şi a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, nu reiese că preşedintele autorităţii pârâte este persoana desemnată să aplice sancţiunile contravenţionale.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta A.N.S.P.D.C.P., invocând prevederile art. 304 C. proc. civ.
Recurenta invocă în esenţă nelegalitatea privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 677/2001.
Instanţa de fond deşi a reţinut că intimata petentă a săvârşit faptele contravenţionale prevăzute de art. 31 şi art. 35 din Legea nr. 677/2001 în mod greşit dispune anularea deciziei de aplicare a sancţiunii pe motiv că nu a rezultat din „examinarea legislaţiei în vigoare şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei că preşedintele autorităţii este persoana desemnată să aplice sancţiunile contravenţionale, întrucât preşedintele este reprezentantul legal al autorităţii.
Recursul este fondat şi a fost admis pentru următoarele considerente:
Recurenta a efectuat în baza art. 13 din Legea nr. 102/2005 şi art. 27 din Legea nr. 677/2001 o investigaţie la sediul intimatei la data de 14 iunie 2006, şi a constatat încălcarea prevederilor art. 19 şi 22 din legea pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie, fiind încheiat procesul verbal de constatare nr. 65 din aceeaşi dată.
A.N.S.P.D.C.P. a emis Decizia contestată (nr. 85 din 10 iulie 2006 prin care intimata SC M.T. SRL a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 2.500 lei pentru faptele prevăzute de art. 31 şi respectiv art. 33 din lege.
Prima instanţă pe baza probelor administrate a reţinut că intimata a încălcat prevederile legale în baza cărora s-a dispus aplicarea sancţiunii contravenţionale, fiind încheiat în acest sens procesul verbal de constatare nr. 65/2006.
Conform prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, modificată şi completată prin Legea nr. 102/2005, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se efectuează de către autoritatea de supraveghere.
Această autoritate de supraveghere are competenţă de a constata prin reprezentantul său legal contravenţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001. Conform aceloraşi prevederi legale reprezentantul legal al autorităţii de supraveghere poate delega competenţa de constatare şi sancţionare în condiţiile art. 35 din lege, personalului împuternicit expres să constate şi să aplice sancţiunile contravenţionale.
În raport de aceste prevederi legale nu se poate susţine că nu există act normativ, în speţă lege specială, care să prevadă posibilitatea ca o contravenţie să fie constatată şi sancţionată prin decizie.
Legea nr. 677/2001, ca lege specială, are dispoziţii ce derogă de la dreptul comun în materia contravenţiilor, respectiv OG nr. 2/2001, care au caracter general.
Emiterea unei decizii ulterioare întocmirii procesului verbal de constatare a contravenţiei nu este contrară Legii nr. 677/2001, întrucât art. 3 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 102/2005 care modifică şi completează Legea nr. 677/2001 prevede că, constatarea şi sancţionarea contravenţiilor se face de autoritatea de supraveghere prin preşedintele autorităţii, care în exercitarea atribuţiilor sale, emite decizii.
Motivul de nelegalitate se dovedeşte neîntemeiat întrucât contravenţiile statuate prin Legea nr. 677/2001, lege specială, nu se supun cadrului general privind regimul juridic al contravenţiilor în privinţa calităţii agentului constatator şi actului emis de reprezentantul său legal.
Completarea cu prevederile OG nr. 2/2001 vizează alte aspecte privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, pentru care prin legea specială nu s-a stabilit un regim derogatoriu. In speţă, un astfel de regim derogatoriu priveşte instanţa competentă să soluţioneze căile de atac împotriva actelor de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
În consecinţă lege a dat posibilitatea ca agentul constatator să fie altă persoană care aplică sancţiunea, iar art. 35 din Legea nr. 677/2001 face referire la autoritatea de supraveghere care poate delega aceste atribuţii integral sau parţial ca în cazul Deciziei în litigiu.
Aspectele formale în constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii invocate de intimată, nu pot fi reţinute, iar criticile de nelegalitate în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt întemeiate, astfel că în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursul a fost admis şi casată hotărârea atacată şi pe fond respinsă acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.N.S.P.D.C.P. împotriva sentinţei civile nr. 610 din 27 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta SC M.T. SRL, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4394/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4404/2007. Contencios → |
|---|
