ICCJ. Decizia nr. 4394/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4394/2007
Dosar nr. 5061/33/200.
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2007
Asupra recursurilor de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului constată că.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj reclamantul M.I.I. a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii Publice, Ministrul Sănătăţii Publice, E.N. şi M.F.I., pentru ca instanţa să dispună anularea concursului organizat pentru ocuparea postului de manager al Spitalului Judeţean Zalău, organizat în baza prevederilor Legii nr. 96/2006 şi a Ordinului nr. 1212/2006; anularea Ordinului nr. 1559 din 13 decembrie 2006 de numire în funcţia de manager al Spitalului Judeţean Zalău, jud. Sălaj a pârâtului M.F.I. şi a actelor pregătitoare tehnice care au stat la baza emiterii ordinului atacat; anularea contractului de management nr. 335 din 14 decembrie 2006 încheiat între pârâţi şi obligarea pârâţilor să organizeze un nou concurs pentru postul de manager al Spitalului Judeţean Zalău.
În motivarea cererii a arătat faptul că a participat la concursul organizat pentru ocuparea postului de manager al Spitalului Judeţean Zalău, alături de pârâtul cu acelaşi nume ca al său, respectiv M.F.I.
După publicarea rezultatelor finale ale concursului, reclamantul M.I.I. a fost declarat admis cu media generală 8,42 iar pârâtul M.F.I. a fost respins cu media generală 8,30.
Reclamantul nu a formulat contestaţie, pentru că a fost declarat admis, însă contracandidatul său a formulat contestaţie, care i-a fost respinsă. A arătat faptul că această Comisie de examinare a contestaţiilor, din oficiu a schimbat notele obţinute la interviu de cei doi candidaţi, modificând nota finală a acestora şi publicând rezultatele finale ale concursului, după soluţionarea contestaţiilor în sensul declarării ca admis a pârâtului M.F.I. şi respins a reclamantului M.I.I.
A criticat în cadrul motivelor acţiunii formulate, faptul că i-au fost modificate notele la proba interviului, fără ca să fi făcut vreo contestaţie în acest sens, iar după publicarea listelor finale a fost pus în faţa faptului împlinit, întrucât nu a mai putut formula contestaţie, conform regulamentului de examen.
Cu toate acestea a formulat contestaţie împotriva rezultatelor finale, la care nu a primit nici un răspuns, iar ulterior acestei reclamaţii a fost emis Ordinul de numire în funcţia de manager al spitalului a pârâtului declarat admis. A arătat că a formulat contestaţie şi împotriva acestui ordin, la care nu a primit nici un răspuns.
Prin întâmpinările formulate în dosar(filele 43-47), pârâţii E.N., Ministrul Sănătăţii Publice şi Ministerul Sănătăţii Publice au invocat excepţia prematurităţii cererii, motivat de faptul că reclamantul s-a adresat instanţei înainte de împlinirea termenului de 30 de zile de la data formulării plângerii prealabile şi au solicitat admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii pentru acest considerent.
Pe fondul pricinii, au arătat faptul că la proba interviului două dintre notele acordate pârâtului în mod greşit au fost trecute de comisie ca fiind acordate reclamantului, motiv pentru care, la verificarea din oficiu, Comisia a sesizat această greşeală materială şi a îndreptat-o, modificând notele acordate la proba interviului acestor doi candidaţi cu nume asemănătoare, motiv pentru care au solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii.
În cauză a formulat întâmpinare şi pârâtul M.F.I. solicitând respingerea acţiunii reclamantului, în principal ca inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de lege, precum şi pentru considerentul că ordinul atacat, prin care a fost desemnat manager al Spitalului, a intrat în circuitul civil şi nu mai poate forma obiectul unei acţiuni în contencios administrativ pentru anularea lui iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât în mod legal a fost declarat câştigător al concursului şi numit manager al Spitalului Judeţean Zalău.
Prin sentinţa civilă nr. 203 din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj au fost respinse excepţiile invocate şi a fost admisă acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că excepţia prematurităţii şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâţi nu pot fi primite, întrucât reclamantul a urmat procedura prealabilă, iar la data invocării excepţiei termenul de 30 de zile era împlinit.
De asemenea, a reţinut faptul că actul administrativ atacat a intrat în circuitul civil iar autoritatea emitentă nu mai putea revoca actul atacat, această facultate aparţinând numai instanţei de judecată de la acel moment.
Cu privire la excepţia tardivităţii precizării de acţiune, Curtea a reţinut faptul că aceasta nu este tardivă în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată , precum şi în raport de data luării la cunoştinţă a actelor ce se solicită a fi anulate prin precizarea formulată, acte ulterioare actului administrativ principal atacat.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, Curtea a apreciat faptul că modalitatea de îndreptare a erorii materiale intervenite în notarea candidaţilor la proba interviului nu a fost corectă, întrucât această eroare a fost corectată în tabelul final afişat în urma soluţionării contestaţiilor, iar reclamantul a fost pus în imposibilitate de a mai formula vreo contestaţie.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii M.F.I., Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministrul Sănătăţii Publice, E.N.
În cadrul motivelor de recurs formulate de M.F.I. a fost invocată excepţia prematurităţii cererii şi s-a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca inadmisibilă, întrucât intimatul-reclamant nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată, întrucât instanţa de fond a reţinut o stare de fapt eronată.
S-a arătat faptul că anularea atât a Ordinului nr. 1559 din 13 decembrie 2006, cât şi a contractului de management este nelegală întrucât intimatul reclamant are calitatea de terţ faţă de aceste contracte şi puteau fi invocate numai motive de nulitate absolută a acestora, motive care nu rezultă din analiza actelor dosarului, care să justifice aplicarea acestei sancţiuni.
S-a precizat faptul că nota obţinută de cei doi candidaţi la proba interviului în mod corect a fost îndreptată de Comisia de concurs, întrucât din cercetarea probelor administrate rezultă această greşeală materială a Comisiei de la proba interviului, astfel încât rezultatul concursului afişat după soluţionarea contestaţiilor este corect.
Prin motivele de recurs formulate, recurenţii-pârâţi Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministrul Sănătăţii Publice, E.N. au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii reclamantului, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 şi pct. 9 C. proc. civ.
S-a criticat faptul că instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, întrucât s-a dispus obligarea acestor pârâţi la organizarea unui nou concurs pentru ocuparea postului de manager al Spitalului Judeţean Zalău şi anularea concursului organizat pentru ocuparea funcţiei arătate, în condiţiile în care reclamantul nu a solicitat acest lucru.
De asemenea, s-a mai arătat faptul că hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, întrucât potrivit dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 554/2004, reclamantul trebuia să se adreseze cu plângere prealabilă emitentului ordinului în termen de 30 de zile de la emiterea acestuia, să aştepte răspuns termen de 30 de zile şi tot în termen de 30 de zile de la primirea răspunsului să se adreseze instanţei dacă este nemulţumit de răspunsul primit. S-a arătat faptul că la data introducerii acţiunii nu expirase încă termenul de răspuns, iar interpretarea instanţei de fond nu poate fi acceptată, interpretare cu privire la faptul că la data formulării excepţiei termenul era împlinit şi aceasta pentru că legea nu face această distincţie, relevant fiind doar momentul introducerii acţiunii.
Recurenţii au criticat şi faptul că în mod greşit instanţa de fond a admis completarea la acţiunea formulată, întrucât această cerere a fost formulată tardiv şi trebuia respinsă ca atare, precum şi faptul că actul juridic atacat a fost în mod greşit calificat ca fiind un act de natură civilă, atâta timp cât contractul de management în discuţie este un contract de natură administrativă.
S-a arătat faptul că pentru anularea acestui contract de management trebuia urmată procedura prealabilă , ceea ce nu s-a întâmplat în situaţia de faţă.
De asemenea, pe fondul cauzei, s-a criticat hotărârea pronunţată întrucât instanţa a reţinut că îndreptarea erorii materiale s-a realizat cu ocazia verificării din oficiu şi la publicarea listelor finale cu rezultatele la concurs, astfel încât intimatul reclamant nu a avut posibilitatea contestării acestor rezultate, situaţie care nu este reală, întrucât conform dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Ordinul nr. 1212/2006 se prevedea expres posibilitatea contestării acestor rezultate finale.
Recursurile sunt nefondate.
Înalta Curte analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente cauzei va respinge recursurile formulate pentru considerentele ce urmează.
Criticile formulate de recurenţi cu privire la prematuritatea cererii reclamantului, precum şi cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile nu pot fi primite de instanţa de control judiciar întrucât aceste critici sunt nefondate.
Astfel, conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Procedând la verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că la data de 25 noiembrie 2006 a fost organizat un concurs pentru ocuparea funcţiei de manager al Spitalului Zalău, concurs la care au participat reclamantul şi pârâtul din dosar, ambii având nume identice, diferită fiind doar iniţiala tatălui.
După susţinerea probelor de concurs au fost afişate rezultatele, iar reclamantul a fost declarat admis cu media generală 8,42 iar pârâtul respins cu media 8,30.
Pârâtul a înţeles să formuleze contestaţie împotriva punctajului obţinut la probele orale, respectiv la proiectul de management şi la interviul de selecţie, contestaţie care i-a fost respinsă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor motivat de faptul că nu există procedură pentru verificarea unor astfel de susţineri.
La data de 28 noiembrie 2006 au fost publicate listele finale după soluţionarea contestaţiilor, tabel în care reclamantul a fost declarat respins, fiindu-i modificată media finală a examenului la nota 8,34, această medie fiind calculată prin modificarea notei obţinute de reclamant la proba interviului, ca urmare a corectării unei greşeli materiale a comisiei de concurs, iar pârâtul a fost declarat admis cu media generală 8,38, comisia procedând, de asemenea, la modificarea notei obţinute la proba interviului şi , ca atare, modificând media generală.
După publicarea acestor liste, reclamantul a formulat contestaţie împotriva rezultatelor finale (fila 145, dosar fond), la care nu a primit niciun răspuns.
Având în vedere succesiunea în timp a faptelor şi a actelor, înalta Curte a constatat că plângerea depusă de reclamant la data de 29 noiembrie 2006, prin care a contestat rezultatele finale ale concursului organizat pentru ocuparea funcţiei de manager al Spitalului Zalău, reprezintă plângerea prealabilă conform art. 7 din Legea contenciosului administrativ, având în vedere faptul că aceasta este contestaţia depusă ca urmare a înregistrării unei vătămări într-un drept sau interes legitim.
La data de 13 decembrie 2006 Ministerul Sănătăţii Publice a emis Ordinul nr. 1559 de numire în funcţia de manager al Spitalului a candidatului declarat admis, respectiv a pârâtului M.F.I.
La data de 21 decembrie 2006 reclamantul M.I.I., luând cunoştinţă de existenţa acestui ordin de numire în funcţie, a formulat plângere şi împotriva acestuia, iar la data de 22 decembrie 2006 a depus acţiunea ce face obiectul prezentului dosar.
Este evident că ordinul atacat, de numire a persoanei declarate câştigătoare la concurs, este ulterior şi urmare a concursului organizat şi contestat de reclamant, motiv pentru care nu poate fi acceptată teza recurenţilor pârâţi, care invocă atât prematuritatea cererii, tardivitatea cât şi inexistenţa plângerii prealabile, aceasta cu referire la fiecare act adoptat de Ministerul Sănătăţii, întrucât legea prevede o singură plângere împotriva actului care a produs vătămarea şi nu plângeri succesive asupra tuturor actelor subsecvente actului contestat.
Teoria prematurităţii cererii formulată de recurenţi nu poate fi primită de Înalta Curte, întrucât la data de 22 decembrie 2006, data depunerii la instanţă a acţiunii reclamantului, pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice emisese Ordinul de numire în funcţie şi încheiase contractul de management cu persoana declarată admisă la concurs, fără ca reclamantul să primească vreun răspuns la cererea sa, apreciind că, în această situaţie, prevederile art. 8 din Legea contenciosului administrativ pot fi interpretate în favoarea reclamantului, în sensul că se poate considera că s-a răspuns negativ plângerii sale, căci după numirea pârâtului în funcţia de manager este evident că plângerea sa nu poate să fie soluţionată favorabil.
Criticile formulate cu privire la reţinerea unei situaţii de fapt eronate, precum şi cu privire la faptul că a fost anulat un ordin şi un contract (de management) faţă de care reclamantul are calitatea de terţ, fără a fi invocate motive de nulitate absolută, urmează să fie respinse de înalta Curte întrucât instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, astfel cum a fost relevată şi de Înalta Curte, iar anularea actelor administrative în discuţie este urmarea admiterii acţiunii şi constatării existenţei unei vătămări în drepturi a reclamantului.
In materia contenciosului administrativ nu se face distincţia între nulitate absolută şi nulitate relativă, iar anularea actului contestat poate fi cerută şi de terţ, singura condiţie care trebuie îndeplinită este ca terţul să fi suferit vreo vătămare în sensul dispoziţiilor legale.
Critica formulată de recurenţi cu privire la faptul că instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut nu poate fi primită de Înalta Curte, întrucât instanţa de fond s-a pronunţat exclusiv pe cererea de chemare în judecată a reclamantului, astfel cum a fost precizată, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului.
Pentru toate aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 52 din Constituţia României, care reglementează dreptul cetăţeanului la o bună administraţie, precum şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. înalta Curte va menţine hotărârea instanţei de fond şi , pe cale de consecinţă, va respinge recursurile formulate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Sănătăţii Publice, Ministrul Sănătăţii Publice, E.N. şi M.F.I. împotriva sentinţei civile nr. 203 din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4376/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4401/2007. Contencios → |
|---|
