ICCJ. Decizia nr. 4493/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4493/2007
Dosar nr. 12408/59/200.
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 decembrie 2005, reclamantul Municipiul Timişoara, reprezentat prin primarul municipiului, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Consiliul Judeţean Timiş să se dispună anularea parţială a HG nr. 1016/2005, respectiv a art. I, pct. 1 lit. b) alin. (2) privind nr. topo 25.152, 25.153/1, 25.147/1, 25.148/1, 25.151/1, 25146/1, 25.147/2/1, 25.148/2/1 cuprinse în C.F. . nr. 13 Timişoara şi nr. topo 25147/2/2, 25148/2/2, 25.149/2/2, 25151/2/2 cuprinse în C.F. nr. 2 Timişoara.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că prin HG nr. 1016/2005 pentru modificarea şi completarea HG nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş, au fost nelegal atestate în domeniul public al judeţului Timiş terenurile înscrise în C.F. nr. 2 şi C.F. nr. 13 Timişoara, care sunt în proprietatea sa şi în administrarea Consiliului local al municipiului Timişoara.
Pârâţii Guvernul României şi Consiliul Judeţean Timiş au invocat excepţiile privind inadmisibilitatea acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi privind tardivitatea recursului graţios pentru că a fost realizat după termenul de 30 de zile de la data comunicării actului atacat.
In interesul pârâtului Guvernul României şi în baza art. 49 alin. (3) C. proc. civ., a formulat cerere de intervenţie Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând în principal respingerea acţiunii ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât terenurile înscrise în C.F. nr. 2 şi C.F. nr. 13 Timişoara întruneau condiţiile cerute de Legea nr. 213/1998 pentru a fi incluse în domeniul public al judeţului Timiş.
Prin sentinţa civilă nr. 12 din 17 ianuarie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile invocate de pârâţi şi de intervenient, a admis în parte acţiunea şi cererea de intervenţie accesorie, anulând parţial HG nr. 1016/2005, respectiv a art. I pct. 1 lit. b) alin. (2) în ce priveşte includerea în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al judeţului Timiş a imobilelor cuprinse în C.F. 2 Timişoara nr. top 25147/2/2, 25.148/2/2, 25149/2/2 şi 25151/2/2 în suprafaţă totală de 58.106 mp, respingând ca nefondate celelalte cereri.
Hotărând astfel, instanţa de fond a apreciat că este neîntemeiată excepţia inadmisibilitătii acţiunii, întrucât reclamantul a îndeplinit procedura plângerii prealabile prin petiţia expediată la data de 12 decembrie 2005 şi la care nu i s-a răspuns în termenul legal.
Excepţia tardivităţii plângerii prealabile faţă de data publicării hotărârii atacate a fost respinsă, cu motivarea că reclamantul nu a fost în măsură să cunoască anexa hotărârii atacate în momentul publicării, avându-se în vedere că anexa este un act cu volum extins care interesează, prin obiectul său de reglementare, doar un număr restrâns de abonaţi şi din acest motiv s-a publicat într-un număr special, cu un tiraj limitat şi nu s-a comunicat abonaţilor, fiind achiziţionat distinct de persoanele interesate, conform Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial şi Ordinului nr. 6/1999 privind procedura publicării, republicării şi rectificării actelor în Monitorul Oficial.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că prin hotărârea de guvern atacată s-a inclus nelegal în inventarul bunurilor din domeniul public al judeţului Timiş terenul în suprafaţă de 58.106 mp înscris în C.F. 2 Timişoara cu nr. topo 25.147/2/2, 25.148/2/2, 25.149/2/2 şi 25.151/2/2.
Instanţa de fond a reţinut că acest teren este proprietatea reclamantului, fiind înscris în foaia de proprietate a Primăriei municipiului Timişoara, posesor la localizare, cumpărare, schimb, unificare, donaţie, fără modificarea proprietăţii în timp.
Acţiunea în anulare a fost respinsă ca neîntemeiată în privinţa bunurilor înscrise în C.F. 13 Timişoara, cu motivarea că în evidenţele cadastrale acestea figurează în proprietatea Statului Român, astfel că este legal transferul lor în domeniul public al judeţului Timiş prin actul administrativ atacat.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamantul, pârâţii şi intervenientul.
Recurentul-reclamant a solicitat modificarea parţială a sentinţei recurate în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul admiterii acţiunii şi anulării HG nr. 1016/2005 şi în privinţa terenului în suprafaţă de 267,63 ha, reprezentând păşunea Mehala.
In dezvoltarea motivului de recurs invocat, s-a arătat că terenul respectiv a fost atribuit în proprietatea municipiului Timişoara şi în administrarea Consiliului local al municipiului Timişoara prin Ordinul nr. 947/1999 emis de Prefectul judeţului Timiş. Recurentul reclamant a învederat că legalitatea acestui ordin a fost constatată prin sentinţa civilă nr. 499/CA din 29 septembrie 2006 a Tribunalului Timiş, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 769 din 29 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare formulată de Consiliul Judeţean Timiş, astfel încât a fost greşit respinsă cererea sa, considerându-se fără temei că păşunea nu este identificată în concret, prin indicarea numerelor topografice ale parcelelor din compunerea ei.
In recursurile declarate de pârâtul Guvernul României şi de intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor, s-a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Recurentul-pârât şi recurentul-intervenient au susţinut că instanţa de fond a apreciat eronat ca fiind vătămat un drept recunoscut de lege municipiului Timişoara prin actul atacat, dat fiind că acest act nu este constitutiv de drepturi şi a fost emis pe baza hotărârilor consiliilor locale, care nu au fost contestate în privinţa terenurilor indicate în acţiune. De asemenea, recurenţii au arătat că actul atacat nu produce efecte asupra proprietăţii private a altor persoane şi că, pentru compararea titlurilor de proprietate, respectiv pentru cenzurarea valabilităţii titlului cu care unitatea administrativ-teritorială deţine imobilul, intimatul-reclamant avea posibilitatea să se adreseze instanţei de drept comun.
In recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Timiş s-a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi s-a solicitat modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii.
In primul motiv de recurs a fost criticată soluţia dată excepţiei privind tardivitatea recursului graţios, susţinându-se că municipiul Timişoara a atacat prevederile HG nr. 1016/2005 şi nu anexele publicate ulterior în Monitorul Oficial, motiv pentru care instanţa de fond trebuia să aibă în vedere data de 29 septembrie 2005, la care a fost publicată hotărârea de guvern şi în raport de care trebuia respectat termenul de 30 de zile pentru formularea plângerii prealabile.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs invocat pe fondul cauzei, recurentul-pârât a susţinut că este nelegală soluţia de anulare a HG nr. 1016/2005 pentru terenul în suprafaţă de 58.106 mp, înscris în C.F. nr. 2 Timişoara nr. top 25147/2/2, 25.148/2/2, 25.149/2/2 şi 25.151/2/2, deşi intimatul-reclamant nu a dovedit dreptul său de proprietate sau un drept real.
Dezvoltând această critică, recurentul-pârât a arătat că instanţa de fond şi-a întemeiat greşit hotărârea pe înscrisurile din cartea funciară, dat fiind că s-a dovedit doar o notare provizorie a Primăriei Timişoara, în calitate de „posesor la localizare", ceea ce nu constituie dovada dreptului de proprietate al intimatului municipiul Timişoara.
Astfel, s-a susţinut că nu este identitate între noţiunea de primărie notată în C.F. nr. 2 şi cea de municipiu, care a fost reclamant în cauză şi că notarea provizorie nu a fost confirmată prin înscrierea unui drept. De asemenea, s-a arătat că pentru terenul aferent Aeroportului „Cioca" din cadrul S.C. „Aviaţia Utilitară" SA Timişoara, intimatul-reclamant nu a dovedit reconstituirea dreptului de proprietate şi bunul a fost legal atestat în domeniul public al judeţului Timiş, care este acţionar unic al societăţii comerciale susmenţionate, ca societate de interes judeţean, conform HG nr. 147/2003.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul municipiul Timişoara şi va respinge ca nefondate celelalte recursuri, pentru următoarele considerente:
Cererea de anulare parţială a HG nr. 1.016/2005, respectiv a art. I pct. 1 lit. b) alin. (2) a fost formulată de reclamantul Municipiul Timişoara cu privire la imobilele cuprinse în C.F. nr. 2 Timişoara, nr. topo 25147/2/2, 25.148/2/2, 25.149/2/2 şi 25.151/2/2 şi imobilele cuprinse în C.F. nr. 13 Timişoara nr. topo 25.152, 25.153/1, 25.147/1, 25.148/1, 25.515/1, 25146/1, 25.147/1, 25.148/2/1.
Pentru imobilele cuprinse în C.F. nr. 13 Timişoara, reprezentând păşunea Mehala, în suprafaţă de 267,63 ha, instanţa de fond a respins acţiunea în anulare, reţinând că municipiul Timişoara nu a dovedit dreptul său de proprietate, în condiţiile în care bunurile figurează în proprietatea Statului Român şi pe baza numerelor cadastrale indicate nu se pot identifica parcelele componente, nefiind menţionate vechile numere topografice.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond cu privire la aceste imobile se dovedeşte a fi netemeinică şi nelegală şi urmează a fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin Ordinul nr. 947/1999 emis de Prefectul judeţului Timiş s-a trecut în proprietatea municipiului Timişoara şi în administrarea Consiliului local al municipiului Timişoara suprafaţa de 330,99 ha păşune, în care este inclusă şi păşunea Mehala în suprafaţă de 267,63 ha
Păşunea municipiului Timişoara a fost reconstituită în conformitate cu prevederile art. 32 ale Legii nr. 18/1991 şi art. 29 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 730/1992 şi trecerea în proprietatea municipiului a fost dispusă în baza art. 44 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Din art. 5 al Ordinului nr. 947/1999 rezultă că acesta a fost comunicat şi Consiliului Judeţean Timiş, care nu a formulat acţiune în anulare, invocând însă în prezenta cauză excepţia de nelegalitate, care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 499/CA din 29 septembrie 2006 a Tribunalului Timiş, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 769 din 29 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
In consecinţă, recurentul-reclamant a dovedit titlul său de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 267,63 ha, reprezentând păşunea Mehala şi instanţa de fond trebuia să verifice dacă pentru imobilul respectiv a fost atestată proprietatea publică a judeţului Timiş prin actul administrativ contestat în cauză.
Municipiul Timişoara a întocmit documentaţiile cadastrale pentru înscrierea în cartea funciară a parcelelor componente ale păşunii Mehala conform Ordinului nr. 947/1999, obţinând de la Serviciul de carte funciară la data de 15 iulie 2002 extrasul nedefinitiv nr. 135.381, în care sunt descrise imobilele prin date noi, reprezentând simbolul categoriei de folosinţă şi numărul cadastral, fără trimitere la vechile numere topografice.
Instanţa de fond a apreciat greşit că nu pot fi identificate parcelele componente ale păşunii, în condiţiile în care acestea au fost indicate cu numerele cadastrale corespunzătoare în anexele Ordinului nr. 947/1999.
Pe baza acestor anexe şi a documentaţiilor cadastrale întocmite de reclamant, se impunea efectuarea unei expertize topo-cadastrale pentru a se stabili dacă există identitate între parcelele componente ale păşunii Mehala, în suprafaţă de 267,63 ha, proprietatea municipiului Timişoara şi imobilele cuprinse în C.F. nr. 13 Timişoara nr. topo 25.152, 25.153/1, 25.147/1, 25.148/1, 25.515/1, 25146/1, 25.147/1 şi 25.148/2/1, pentru care a fost atestată proprietatea publică a judeţului Timiş prin HG nr. 1016/2005.
Cu privire la terenul respectiv în suprafaţă de 267,63 ha, instanţa de fond a avut în vedere numai înscrierea dreptului de proprietate al statului, fără a avea în vedere transferul de proprietate efectuat în baza art. 44 din Legea nr. 18/1991 republicată în favoarea municipiului Timişoara. De asemenea, pentru acest teren nu s-a verificat legalitatea atestării proprietăţii publice a judeţului Timiş, deoarece nu s-a avut în vedere existenţa unui titlu legal de deţinere sau a unui temei legal, în baza căruia bunul să aparţină de drept domeniului public de interes judeţean.
Pentru aceste considerente, se va admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Timişoara, se va casa în parte hotărârea atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă cu privire la cererea de anulare parţială a HG nr. 1016/2005 referitor la suprafaţa de 267,63 ha păşune.
Recursurile declarate de pârâtul Guvernul României şi de intervenientul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative vor fi respinse ca nefondate, constatându-se că instanţa de contencios administrativ s-a pronunţat în conformitate cu dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 213/1998 asupra legalităţii HG nr. 1016/2005. Acest act administrativ a fost emis pentru delimitarea domeniului public al statului, judeţelor, oraşelor şi comunelor şi poate fi contestat în justiţie pe calea contenciosului administrativ, astfel încât nu este relevant dacă efectele juridice ale actului sunt declarative sau constitutive de drepturi.
Recurenţii au indicat neîntemeiat calea dreptului comun pentru compararea titlurilor de proprietate, fără a avea în vedere că în prezenta cauză s-a contestat însăşi apartenenţa unor bunuri la domeniul public de interes judeţean, astfel încât instanţa de fond a aplicat corect normele de drept public şi s-a pronunţat asupra acţiunii în anulare formulată în baza Legii nr. 554/2004.
Susţinerea aceloraşi recurenţi că intimatul-reclamant nu a contestat hotărârile consiliilor locale de aprobare a inventarului bunurilor din domeniul public va fi respinsă, întrucât nu s-a indicat şi nu s-a depus o hotărâre adoptată de Consiliul Judeţean Timiş cu privire la imobilele menţionate în acţiune. Pe de altă parte, se reţine că un asemenea act este preparator, fiind întocmit în vederea emiterii hotărârii de guvern pentru atestarea dreptului de proprietate publică şi deci nu poate fi contestat distinct de actul final prevăzut de Legea nr. 213/1998 pentru delimitarea domeniului public al statului, judeţelor, oraşelor şi comunelor.
Înalta Curte va respinge ca nefondat şi recursul declarat de Consiliul Judeţean Timiş, constatând că sunt neîntemeiate cele două motive de recurs invocate.
Referitor la soluţia dată excepţiei de tardivitate a recursului graţios, se constată că instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, conform cărora plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul de 30 de zile de la data comunicării actului, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
Potrivit aceleiaşi reglementări, termenul pentru exercitarea recursului graţios este un termen de prescripţie şi depăşirea lui nu are drept consecinţă decăderea părţii din dreptul de a cere în justiţie anularea actului administrativ.
Critica formulată pe fondul cauzei de recurentul-pârât este neîntemeiată, întrucât municipiul Timişoara a dovedit cu extrase actualizate de carte funciară că este proprietar al imobilelor cuprinse în C.F. nr. 2 Timişoara nr. topo 25.147/2/2, 25.148/2/2, 25.149/2/2 şi nr. 25.151/2/2. Pentru aceste bunuri, prin hotărârea de guvern contestată în cauză a fost atestată nelegal proprietatea publică a judeţului Timiş, cu atât mai mult cu cât nu s-a solicitat rectificarea înscrierilor din cartea funciară.
Susţinerea recurentului că sunt nelegale asemenea înscrieri în favoarea Primăriei Timişoara, care nu a fost parte în litigiu, urmează a fi respinsă întrucât foaia de avere din C.F. nr. 2, aflată la fila nr. 69 a fost întocmită pentru comuna Timişoara. Din celelalte înscrisuri prezentate în cauză rezultă în mod neechivoc că dreptul de proprietate înscris aparţine unităţii teritorial-administrative, municipiul Timişoara, chiar dacă unele extrase au fost eliberate pentru Primăria Timişoara, ceea ce nu afectează legalitatea operaţiunii de intabulare a dreptului.
In consecinţă, urmează a fi respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenţii-pârâţi şi de recurentul-intervenient şi se va menţine ca legală şi temeinică soluţia de anulare parţială a HG nr. 1016/2005 cu privire la imobilele cuprinse în C.F. nr. 2 Timişoara nr. topo 25.147/2/2, 25.148/2/2, 25.149/2/2 şi 25.151/2/2.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Municipiul Timişoara prin primarul municipiului împotriva sentinţei civile nr. 12 din 17 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă cu privire la cererea de anulare parţială a HG nr. 1016/2005 referitor la suprafaţa de 267,63 ha păşune.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge recursurile declarate de Guvernul României, Consiliul Judeţean Timiş şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva aceleiaşi sentinţe ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4490/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4494/2007. Contencios → |
|---|
