ICCJ. Decizia nr. 4506/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4506/2007
Dosar nr. 2012/30/2007
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta R.P. a chemat în judecată C.J.P. Timiş, solicitând anularea Hotărârii nr. 9971 din 24 iulie 2006 emisă de pârâtă şi emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 modificată, pentru perioada 28 martie 1942 – 6 martie 1945.
În motivare reclamanta a arătat că prin hotărârea sus menţionată i-a fost respinsă cererea de stabilire a calităţii de beneficia a Legii nr. 189/2000, motivat de faptul că reclamanta nu a fost strămutată din Bulgaria întrucât s-a născut în România, după strămutările din 1940, situaţie ce nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 155/ PI din 19 iunie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamanta R.P. A anulat Hotărârea nr. 9971 din 24 iulie 2006 emisă de pârâtă obligând-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 28 martie 1942 – 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut că reclamanta s-a născut în refugiul părinţilor săi şi este incontestabil că-i sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P. Timiş criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În principal a invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii având în vedere data introducerii cererii în raport cu data comunicării hotărârii şi a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 189/2000.
Pe fondul cauzei a criticat hotărârea instanţei de fond arătând că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi art. 2 din HG nr. 127/2002 întrucât la data de 15 septembrie 1940, când s-au strămutat părinţii săi, reclamanta nu era concepută.
În sprijinul apărărilor sale a invocat Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 emise de C.N.P.A.D.A.S.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune se reţine că în mod corect această excepţie a fost respinsă de instanţa de fond, având în vedere că termenul prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea n. 189/2000 curge de la data comunicării hotărârii C.J.P. or în cauză recurenta - pârâtă nu a făcut dovada comunicării acesteia către reclamantă.
Şi în ceea ce priveşte calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a reclamantei R.P. constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Astfel, nu se contestă că reclamanta s-a născut la data de 28 martie 1942 în localitatea Cerna, judeţul Tulcea, unde părinţii acesteia au fost strămutaţi din localitatea Bazarghian, judeţul Durostor, la data de 15 septembrie 1940 în urma semnării Tratatului de la Craiova dintre România şi Bulgaria.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate în dispoziţiile normative menţionate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Aşa fiind, se constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică motiv pentru care recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Timiş împotriva sentinţei civile nr. 155/ PI din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4502/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4510/2007. Contencios → |
|---|
