ICCJ. Decizia nr. 4587/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4587/200.
Dosar nr. 4152/2/200.
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului, să se dispună suspendarea Ordinului nr. 320 din 30 mai 2007, privind încetarea raportului de serviciu, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea acestuia şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că din data de 1 decembrie 2001 a fost numită în funcţia publică de expert principal în cadrul Secretariatului General al Guvernului, că, în pofida faptului că şi-a îndeplinit toate obligaţiile de serviciu ce îi reveneau, primind calificative în ultimii trei ani de „Excepţional" şi „ Foarte Bine", la data de 01 iunie 2007, i-a fost comunicat Ordinul nr. 320 din 30 mai 2007, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu.
Reclamanta a susţinut că Ordinul este nelegal şi netemeinic, întrucât a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 99 alin. (5) şi (6), art. 100 alin. (1)-(3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, în sensul că deşi reorganizarea Secretariatului General al Guvernului a vizat toate direcţiile şi compartimentele funcţionale, a fost singura persoană eliberată din funcţie ca urmare a acestei reorganizări, tară a i se oferi un alt post vacant, fără ca pârâtul să se adresa Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici în acest scop şi fără a se realiza selecţia funcţionarilor publici în noile posturi pe criteriile stabilite în mod expres de lege, respectiv tară a se organiza examen.
Prin sentinţa civilă nr. 1791 din 21 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, instanţa a respins excepţia prematurităţii şi excepţia privind neîndeplinirea procedurii administrative prealabile invocate de pârâtul Secretariatul General al Guvernului. Totodată instanţa a admis acţiunea formulată, dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 320 din 30 mai 2007 emis de Secretariatului General al Guvernului, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 4057/2/2007 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în ce priveşte excepţiile invocate, pe de o parte, că dreptul reclamantei de a sesiza instanţa de contencios administrativ s-a născut la data comunicării Ordinului, iar sesizarea instanţei a avut loc ulterior acestei date, astfel încât dreptul reclamantei îndeplineşte cerinţa de a fi actual, iar, pe de altă parte, că nu poate fi reţinută obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile anterior sesizării instanţei cu cererea având ca obiect suspendarea executării actului administrativ, în caz contrar, fiind lipsite de eficienţă dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanta a învederat instanţei o serie de elemente de nelegalitate, furnizând argumente juridice aparent valabile în privinţa nelegalităţii ordinului contestat, iar datorită încetării raportului de serviciu al reclamantei, fără a se oferi un alt post vacant, se poate aprecia că toate consecinţele de ordin profesional şi moral ale punerii în executare a Ordinului reprezintă un caz bine justificat, iar, în ce priveşte iminenţa pagubei, că aplicarea ordinului în speţă ar conduce la producerea unui prejudiciu material constând în lipsirea de venituri a reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Secretariatul General al Guvernului, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţiile invocate, întrucât intimata reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, astfel încât acţiunea a fost introdusă prematur.
Recurenta a mai susţinut prin motivele de recurs că acţiunea formulată este inadmisibilă prin prisma neîndeplinirii procedurii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din acelaşi act normativ, iar că ordinul a cărei suspendare a fost solicitată a fost emis cu respectarea prevederilor legale aplicabile.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Prima instanţă a soluţionat în mod corect atât excepţia prematurităţii acţiunii cât şi excepţia inadmisibilităţii acesteia, prin prisma prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, după cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, ordinul în speţă a fost comunicat reclamantei la data de 1 iunie 2007, acţiunea având ca obiect anularea acestui ordin fiind înregistrată la data de 6 iunie 2007 pe rolul aceleiaşi instanţe.
Totodată cererea având ca obiect suspendarea executării ordinului a fost înregistrată pe rolul instanţei la 8 iunie 2007, cu respectarea prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În ce priveşte prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, dispoziţiile Legii nr. 188/1999 invocate de recurentă nefiind aplicabile în cauză, întrucât ele fac referire la acţiunea având ca obiect anularea actului administrativ şi nu la situaţia sesizării instanţei cu cererea de suspendare a executării actului administrativ.
Se reţine totodată că prima instanţă a apreciat în mod corect asupra îndeplinirii în mod cumulativ a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pe de o parte, existenţa cazului bine justificat, constând în argumentele juridice aparent valabile în ce priveşte nelegalitatea ordinului atacat şi consecinţele profesionale şi morale ale punerii în executare ale ordinului în speţă, iar, pe de altă parte, iminenţa pagubei, respectiv producerea unui prejudiciu material constând în lipsirea de venituri a reclamantei.
Susţinerile recurentei relative la perioada de preaviz acordată potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, precum şi la perioada în care reclamanta s-a aflat în concediu medical, nu pot fi reţinute, întrucât, ulterior acestor perioade efectele juridice ale ordinului în speţă au continuat să se producă.
In atare condiţii, precum şi în raport cu cele învederate de intimata reclamantă prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, se constată că prima instanţă a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, astfel încât recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinţei civile nr. 1791 din 21 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4584/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4591/2007. Contencios → |
|---|
