ICCJ. Decizia nr. 4591/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4591/2007
Dosar nr. 10189/2/200.
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 mai 2007 pronunţată în dosarul nr. 10189/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, instanţa, în temeiul art. 11 din Legea nr. 554/2004, raportat la dispoziţiile art. 14 din acelaşi act normativ, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1044/2006 privind aprobarea Nomenclatorului de specialităţi medicale, medico dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa pagubei.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Ministerul Sănătăţii Publice, criticând soluţia pronunţată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa a admis cererea de suspendare formulată cu încălcarea normelor de procedură, neverificând respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv îndeplinirea procedurii prealabile.
Totodată s-a mai precizat că în primă instanţă s-a invocat excepţia puterii de lucru judecat, cererea de suspendare a actului administrativ atacat fiind soluţionată, între aceleaşi părţi, prin hotărâre devenită irevocabilă.
S-a mai susţinut că cererea de suspendare este şi lipsită de obiect întrucât ordinul în speţă şi-a produs efectele instantaneu, din momentul publicării în Monitorul Oficial al României, astfel încât nu se mai poate reţine vreo pagubă iminentă ce urmează a se produce.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, constatată că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, respectiv în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. In acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Se constată, prin prisma acestui text de lege, că admisibilitatea unei atare cereri se analizează în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de legiuitor, în speţă existenţa cazului bine justificat, a pagubei iminente şi a unei cereri privind anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.
Tot în raport cu acest text de lege se constată că îndeplinirea procedurii prealabile nu reprezintă o condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare, scopul acestei proceduri fiind acela de a da posibilitatea autorităţii să examineze actul emis şi să decidă asupra posibilităţii de a-1 revoca.
Aşadar, procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004 vizează admisibilitatea unei acţiuni pe fondul acesteia, iar nu cererea de suspendare a executării unui act administrativ atacat, cerere formulată în temeiul art. 15 din acest act normativ.
Înalta Curte apreciază că nu poate fi reţinută susţinerea recurentului privitoare la soluţionarea cererii de suspendare prin hotărâre irevocabilă, în raport cu prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 şi faţă de probatoriul administrat.
Se constată că instanţa de fond a apreciat judicios că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ emis de recurentul-pârât, având în vedere conţinutul şi efectele juridice pe care le poate produce până la soluţionarea fondului acţiunii formulate pentru anularea lui.
Totodată, cu privire la această măsură provizorie, nu au fost contestate motivele de fapt pe care s-a întemeiat concluzia instanţei de fond privind existenţa unui caz bine justificat şi a pericolului procedurii unei pagube iminente pentru reclamante.
In concluzie, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii Publice împotriva încheierii din 23 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4587/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4597/2007. Contencios → |
|---|
