ICCJ. Decizia nr. 4597/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4597/200.
Dosar nr. 479/44/200.
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 64 din 21 mai 2007 Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul F.O. în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă, a dispus desfiinţarea hotărârii nr. 85 din 16 februarie 2007 emisă de comisia menţionată şi a constatat că reclamantul are calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, încadrându-se în prevederile art. 2 lit. g) din OUG nr. 214/1999.
In motivarea sentinţei instanţa de fond a reţinut că printr-o decizie pronunţată încă din data de 13 decembrie 2000 autoritatea pârâtă i-a recunoscut reclamantului calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă în temeiul art. 1, art. 2 lit. c) şi art. 6 din OUG nr. 214/1999, motivat de împrejurarea că a fost condamnat pentru o infracţiune politică; ulterior modificării şi completării actului normativ menţionat prin introducerea unor noi categorii de beneficiari ai calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, reclamantul a formulat o nouă cerere de recunoaştere a drepturilor sale pentru exmatricularea şi retrogradarea sa din motive politice [art. 3 lit. f) şi g) din OUG nr. 214/1999 cu modificările şi completările ulterioare].
În raport de probele administrate în cauză instanţa de fond a stabilit că reclamantul a dovedit retrogradarea sa în funcţie din motive politice constând în opunerea sa la politica economică a vremii, astfel că se impune adăugarea la temeiurile pentru care i-a fost recunoscută calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă şi a celui prevăzut de art. 2 lit. g) din OUG nr. 214/1999.
Cu privire la motivele exmatriculării reclamantului s-a reţinut că nu s-a făcut dovada caracterului politic al acestora.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs atât reclamantul F.O., cât şi pârâtul Ministerul Justiţiei, Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenta anticomunistă.
In recursul său reclamantul F.O. a criticat sentinţa susţinând că instanţa de fond a apreciat greşit probele, stabilind că nu a fost exmatriculat din liceu pentru motive politice; la dosar se află biletul de liberare nr. 1764/1955 emis de Penitenciarul Constanţa, din care rezultă că a executat o pedeapsă de 5 ani începând cu 21 noiembrie 1949, până la 26 noiembrie 1954, iar acest fapt a atras exmatricularea sa ca urmare a nefrecventării cursurilor liceului în perioada respectivă.
Recurentul Ministerul Justiţiei, la rândul său, a susţinut că hotărârea este nelegală şi netemeinică, deoarece instanţa de fond a depăşit atributele puterii judecătoreşti stabilind calitatea reclamantului de beneficiar al OUG nr. 214/1999, art. 2, lit. g). De asemenea, recurentul susţine că este inadmisibilă şi lipsită de interes o nouă cerere a reclamantului, de stabilire a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi pe un alt temei legal decât cel iniţial acordat, indemnizaţia prevăzută de lege rămânând aceeaşi.
În drept recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
Analizând motivul de recurs invocat de recurentul F.O., motiv ce se încadrează în prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat.
Astfel, în mod greşit instanţa de fond a considerat că nu sunt întrunite condiţiile art. 3 lit. f) din OUG nr. 214/1999, din probele dosarului rezultând că reclamantul-recurent a fost exmatriculat din liceu pentru motive politice. Fiind arestat şi privat de libertate începând cu data de 21 noiembrie 1949 reclamantul nu a putut frecventa liceul nici în anul şcolar 1949-1950 şi nici ulterior, fiind exmatriculat din clasa a XI-a din cauza acestei arestări pentru motive politice.
In consecinţă, instanţa de fond ar fi trebuit să admită şi acest capăt de cerere al acţiunii reclamantului, de aplicabilitate şi a art. 3 lit. f) din OUG nr. 214/1999.
In ceea ce priveşte recursul pârâtului Ministerul Justiţiei, Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, Înalta Curte apreciază că motivele invocate sunt neîntemeiate.
Astfel, nu se poate susţine că prin anularea Deciziei nr. 85/2006 emisă de comisia menţionată instanţa ar fi depăşit atributele puterii judecătoreşti, deoarece această competenţă este prevăzută de însăşi OUG nr. 214/1999.
Totodată, excepţia lipsei de interes a acţiunii reclamantului nu poate fi susţinută, deoarece interesul poate fi nu numai patrimonial, ci şi moral, petentul urmărind să-i fie stabilită calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă pe baza tuturor temeiurilor legale ce se regăsesc în situaţia sa.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. recursul reclamantului F.O. urmează a fi admis, iar recursul formulat de Ministerul Justiţiei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.O. împotriva sentinţei nr. 64 din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată şi în consecinţă:
Constată că reclamantul, beneficiar al calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă se încadrează şi în dispoziţiile art. 3 lit. f) din OUG nr. 214/1999.
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei, Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă împotriva aceleiaşi sentinţe.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4591/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4598/2007. Contencios → |
|---|
