ICCJ. Decizia nr. 4684/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4684/2007

Dosar nr. 201/46/2007

Şedinţa publică din 4 decembrie 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC V. SA, în faliment, reprezentată legal de lichidatorul SC E.I. SA a solicitat în contradictoriu cu M.F.P. – A.N.A.F. anularea Deciziei nr. 194 din 6 octombrie 2006 emisă de pârât.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a contestat această decizie, deoarece i-au fost calculate în mod greşit dobânzile aferente impozitelor, în cuantum de 589.552 lei dobânzi calculate şi după deschiderea procedurii de insolvenţă.

Astfel, a arătat că debitele au fost achitate la termenele legale şi în contul debitelor curente conform codului plăţii înscris în ordinul de plată şi că pârâta în mod eronat a contat plata în contul debitelor restante, existente la data deschiderii procedurii insolvenţei, rămânând neachitate debitele curente şi fiind calculate accesorii.

Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 67/ F-C din 29 iunie 2007 a respins acţiune formulată de reclamantă, reţinând că chiar şi în voinţa acesteia, de stingere a debitelor, pentru debite fiscale datorate de la data de 20 aprilie 2004 până la data deschiderii procedurii – 25 februarie 2005, datora penalităţi în sumă de 1.212.939 lei şi dobânzi în sumă de 9.422.785 lei, astfel că neachitarea acestora în termenul prevăzut de art. 109 C. proCod Fiscal a atras evident şi obligaţia de plată a accesoriilor.

Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs SC V. SA, prin lichidator SC E.I. SA.

Recurenta a susţinut în esenţă că:

1. Sentinţa nu cuprinde motivele pe care s-a sprijinit soluţia de respingerea contestaţiei recurentei (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), având în vedere aspectele pe care instanţa însăşi le-a stabilit a fi verificate: corectitudinea calculelor accesoriilor de către D.G.F.P şi îndreptăţirea acesteia de a efectua imputaţia plăţii în modalitatea în care a făcut-o, raportate la probele din dosar.

2. Expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit: că recurenta a înscris corect codul plăţii pe ordinele de plată şi a achitat debite curente generate după deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995; că, potrivit fişei sintetice toate de la A.F.P. Vâlcea Trezoreria D.G.F.P. Vâlcea a scăzut în mod greşit debite dinaintea deschiderii procedurii de insolvenţă a societăţii recurente; că societatea a respectat dispoziţiile Ordinului M.F.P. nr. 1870/2004 privind completarea numărului de evidenţă a plăţii.

3. Prin înscrisurile depuse, societatea contestatoare a dovedit înscrierea numărului de evidenţă a plăţii cuprinzând 23 de caractere, înscriere corectă, confirmată de expertiza contabilă şi recunoscută parţial de către pârâtă în obiecţiunile la raport din 28 mai 2007.

4. Instanţa de fond a constatat că ordinele de plată au fost completate cu încălcarea instrucţiunilor, dar nu a arătat ce anume nu s-a respectat.

5. Instanţa s-a pronunţat asupra unor probleme care nu s-au cerut, reţinând că reclamanta nu ar fi dovedit că şi-a achitat obligaţiile bugetare la zi, deşi contestaţia nu se referea la acest aspect.

Recursul nu se fondează.

1. Hotărârea atacată este motivată atât în fapt, cât şi în drept, cu trimitere atât la actele normative în materie fiscală incidente în cauză, cât şi la probele administrate la cererea reclamantei, argumentând respingerea lor. Ca urmare, nu pot fi incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. care să ducă la modificarea sentinţei în sensul admiterii contestaţiei.

2. Concluzia expertului privind corectitudinea înscrierii numărului de evidenţă a plăţii în ordinele de plată emise de recurentă este eronată. Dintre cele 64 de ordine de plată depuse în cauză, 8 nu conţin deloc numărul de evidenţă a plăţii conform pct. 3 din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul M.F.P. nr. 1870/2004, 39 nu conţin data scadenţei (cele 6 caractere pentru „zi, lună, an") şi doar 17 ordine de plată sunt corect completate.

În aceste condiţii, autoritatea fiscală a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 111 alin. (2) C. proCod Fiscal, iar instanţa de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză ca dovadă invocată de contestatoare în susţinerea acţiunii.

3. Înscrisurile pe care le invocă recurenta pentru a dovedi îndeplinirea obligaţiei prevăzute de Instrucţiunile aprobate Ordinul M.F.P. nr. 1870/2004, sunt chiar cele 64 de ordine de plată al căror conţinut a fost arătat mai sus. Aşa fiind, ele nu pot face proba respectării numărului de evidenţă a plăţii decât parţial: cele 17 ordine de plată corect completate. Pe de altă parte, ele nu au făcut obiectul stingerii creanţelor bugetare de către organul fiscal. Astfel, nu se poate reţine că autoritatea fiscală şi-ar fi exercitat puterea cu depăşirea limitelor competenţei sale, deoarece Ordinele de plată nr. 400/2005, 387/2005, 451/2005, 105/2005 şi 308/2005 nu fac parte dintre cele 17 corect completate.

În ceea ce priveşte recunoaşterea parţială a pârâtei prin obiecţiunile la raportul de expertiză depuse la 28 mai 2007 (fila 187 dosar fond), Curtea de faţă constată:

D.G.F.P. Vâlcea a enumerat, cu titlu de „exemplu", pentru sursa „impozit pe veniturile din salarii", şapte ordine de plată.

Dintre acestea, primele trei nr. 105, 308 şi 387 au fost greşit completate de către contribuabil şi au făcut obiectul stingerii creanţei de către organul fiscal prin aplicarea art. 111 alin. (2), C. proCod Fiscal, conform întâmpinării acestuia (fila 49 fond).

Următoarele trei ordine de plată sunt date pentru a exemplifica acte completate de contribuabil cu numărul de evidenţă a plăţii, pârâta arătând ce obligaţie „a stins" fiecare, dar fără a arăta dacă stingerea s-a realizat pe baza opţiunii şi declaraţiei reclamantei, conform art. 111 alin. (1) C. proCod Fiscal ori pe baza intervenţiei organului fiscal sub incidenţa art. 111 alin. (2) C. proCod Fiscal

Numai că, o comparare a numerelor de evidenţă a plăţii redate de D.G.F.P. Vâlcea pentru aceste trei ordine de plată cu copiile acestor ordine aflate la filele 63 (verso ordinele 449 şi 546) şi 63 (retro Ordinul nr. 551) evidenţiază faptul că pârâta a indicat diferit numerele de evidenţă ca fiind corect completate, dar inexistente, pentru ordine care nu au aceste numere corect completate (lipsa datei scadente).

În fine, în ceea ce priveşte Ordinul de plată nr. 677/2005, numărul său de evidenţă redat de pârâtă corespunde copiei sale de la fila 63 (retro jos), dar este un număr incorect completat de către contribuabil. În plus, pârâta nu arată explicit dacă stingerea obligaţiei din acest ordin s-a făcut de către autoritatea fiscală, pe temeiul art. 111 alin. (2) C. proCod Fiscal, sau conform datelor înscrise de către contribuabil.

Ca urmare, „exemplificările" incomplete şi confuze ale pârâtei nu pot aveavaloarea juridică a unei recunoaşteri a pretenţiilor reclamantei, iar instanţa de fond nu le putea lua în considerare, câtă vreme sunt contrare evidenţei din copiile înscrisurilor depuse în cauză.

4. Constatarea instanţei de fond că ordinele de plată nu au fost corect completate este exactă, în raport cu precizările mai sus aduse în Decizia de faţă.

5. Constatarea instanţei de fondasupra neachitării de către reclamantă a obligaţiilor bugetare la zi şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere datorate a fost făcută în considerentele sentinţei şi nu are efecte asupra obligaţiilor fiscale deja constatate în privinţa recurentei - contribuabil, neagravându-i situaţia în propria sa contestaţie ( ‹non reformatio in prejus› ).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de SC V. SA prin lichidator SC E.I. SA împotriva sentinţei civile nr. 67 /F-C din 29 iunie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2007.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4684/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs