ICCJ. Decizia nr. 3009/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3009/2007
Dosar nr. 3978/1/200.
Şedinţa publică din 12 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 ianuarie 2004 reclamanta D.D. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi SC C. SA Arad solicitând ca instanţa să dispună anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 2877 din 5 mai 2003.
În motivarea acţiunii a arătat că în mod eronat Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a emis în favoarea SC C. SA certificat şi pentru suprafaţa de 4500 mp pentru care a formulat notificare spre a-i fi retrocedată în calitate de moştenitoare a fostului proprietar.
A mai arătat că pârâţii aveau obligaţia să suspende procedura atribuirii terenului până la soluţionarea notificării, ceea ce nu a făcut şi nici până în prezent nu a fost rezolvată notificarea cu toate că au trecut doi ani.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 230 din 6 aprilie 2004 a admis acţiunea, în sensul că a anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4500 mp teren înscris în C.F. nr. 6301 şi nr. 8453 Arad, nr. top 4729/a/1 şi a obligat pârâţii la plata sumei de 1.038.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Recursurile declarate de pârâţi împotriva sentinţei au fost admise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2088 din 29 martie 2005 prin care s-a casat hotărârea contestată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă cu îndrumarea ca instanţa de fond să verifice dacă reclamanta s-a adresat instanţei civile competentă că soluţioneze cererea de restituire a terenului şi să analizeze planul de identificare şi parcelare din care rezultă că i s-a restituit reclamantei doar suprafaţa de 656 mp.
Rejudecând cauza Curtea de Apel Timişoara prin sentinţa civilă nr. 64 din 22 februarie 2006 a admis în parte acţiunea dispunând anularea certificatului pentru suprafaţa de 656 mp înscrisă în C.F. nr. 8453 Arad nr. top 4729/a/1/1.
Instanţa a reţinut în motivarea sentinţei că A.P.A.P.S. a comunicat pârâtei cu privire la notificarea reclamantei privind restituirea în natură a suprafeţei de 4500 mp teren că această restituire nu este posibilă, reclamanta având posibilitatea să solicite măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta D.D. cât şi pârâta SC C. SA care au fost admise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4596 din 14 decembrie 2006, casată sentinţa atacată şi cauza trimisă spre rejudecare.
Pentru a hotărî astfel instanţa supremă a reţinut că pentru a se pronunţa o hotărâre legală şi temeinică este necesară administrarea probei cu expertiza tehnică prin care să se stabilească poziţionarea corectă a terenului pentru care reclamanta pretinde că a aparţinut autorului său, dacă acest teren este cuprins în totalitate sau în parte în certificatul contestat, dacă se află în posesia SC C. SA, precum şi dacă pe acest teren există construcţii.
Rejudecând cauza după a doua casare, Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 79 din 20 martie 2007, a admis acţiunea formulată de D.D.. A anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 2877 din 5 mai 2003 pentru suprafaţa de 3840 mp de teren înscrisă în C.F. nr. 6301 Arad cu nr. top 4729/a/1/2 în prezent înscrisă în C.F. nr. 8453 Arad, certificat emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în favoarea SC C. SA Arad.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că din probele administrate în dosar şi anume Referatul cu nr. 14772 din 17 noiembrie 2003 întocmit de Primăria municipiului Arad, în baza notificării formulate de reclamanta D.D., în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul în suprafaţă de 4500 mp înscris în C.F. nr. 6301 Arad cu nr. top 4728/a/1 rezultă că acest imobil a fost proprietatea numitei T.S. şi a fost trecut prin naţionalizare în proprietatea Statului Român iar în baza deciziei nr. 4725/1965, emisă de Sfatul popular al regiunii Banat, imobilul s-a transcris în C.F. nr. 8453 Arad sub nr. de ordine A 1.3 fiind dat în administrarea operativă a SC C. SA
Prin hotărârea nr. 37/2003 Consiliul Local Arad a parcelat imobilul cu nr. top 4729/a/1 în parcela cu nr. top 4729/a/1/1 în suprafaţă de 656 mp şi în parcela cu nr. top 4729/a/1/2 în suprafaţă de 3840 mp.
Având în vedere calitatea de succesoare a reclamantei după defuncta T.S., proprietara tabulară a întregului teren înscris în C.F. nr. 8453 Arad cu nr. top 4729/a/1/2 în suprafaţă 3840 s-a reţinut că în mod greşit s-a atribuit în proprietatea SC C. SA acest teren motiv pentru care certificatul seria M 07 nr. 2877 este nelegal.
Şi această hotărâre a fost atacată cu recurs de către SC C. SA care a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că prima instanţă nu s-a conformat celor dispuse de instanţa de recurs prin Decizia nr. 4596/2006, în sensul de a administra o expertiză în cauză, şi în mod greşit a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3840 mp întrucât a devenit proprietara acestui teren prin efectul Legii nr. 15/1990 art. 30 alin. (2).
Totodată a invocat în motivele de recurs dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate iar alin. (2) arată că notificarea prin care se solicită restituirea potrivit alin. (1) se adresează instituţiei publice implicate care a efectuat privatizarea, drept pentru care societatea a înaintat notificarea reclamantei către A.P.A.P.S.
Curtea analizând motivele de recurs în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale aplicabile constată că acestea sunt nefondate.
Cu referire la motivul de recurs privind neefectuarea unei expertize topo conform celor dispuse de instanţă de recurs, Curtea constată că acest motiv este neîntemeiat.
Din practicaua sentinţei civile nr. 79 din 20 martie 2007 rezultă că reprezentantul ambelor părţii, inclusiv al SC C. SA au susţinut că nu se impune efectuarea unei expertize întrucât din schiţa depusă în dosarul Curţii de Apel Timişoara nr. 12330/2005 (filele 14 şi 15) rezultă că terenul care a fost atestat prin certificatul atacat în favoarea pârâtei este cel cu nr. top 4729/a/1/2.
Şi celelalte motive de recurs sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamanta D.D. în calitate de succesoare a defunctei T.S. a contestat certificatul de atestare a dreptului de proprietate al SC C. SA Arad nr. top 2877 seria M 07 pentru suprafaţa de 4500 mp înscris în C.F. nr. 6301 şi 8453 Arad nr. top 4729/a/1 arătând că i-a fost încălcat dreptul de a-i fi restituit în natură acest teren conform Legii nr. 10/2001.
Reclamanta a formulat notificare solicitând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 4500 mp pe care a depus-o atât la Consiliul Local Arad cât şi la SC C. SA.
La registratura societăţii comerciale cererea a fost înregistrată la data de 7 iulie 2002 sub nr. 1047.
Conform actelor depuse la dosar respectiv hotărârea consiliului local şi extrasele C.F. nr. 6301 şi 8453 în certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea SC C. SA a fost cuprinsă doar suprafaţa de teren de 3840 mp înscrisă în C.F. nr. 8453 cu nr. topo 4729/a/1/2 restul de 656 mp aparţinând Statului Român a fost înscrisă la nr. topo nr. 4729/a/1/1.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis pârâtei SC C. SA pentru suprafaţa de 3840 mp teren este nelegal întrucât are ca obiect un bun restituibil în sensul prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Aşa cum rezultă din actele dosarului certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis la data de 5 mai 2003.
La acea dată erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi se formulase de către reclamanta în baza acestei legi notificare, înregistrată atât la Primăria Arad cât şi la SC C. SA
Articolul 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 consacră dreptul restituirii în natură a terenurilor deţinute printre altele şi de societăţi comerciale, în acest sens fiind cererea reclamantei.
Punctul 20.1 din HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 10/2000 statuează indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv.
Prin emiterea certificatului în discuţie ulterior declanşării procedurii de restituire a terenului, prin cererea reclamantei, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 au fost încălcate dispoziţiile legale susmenţionate.
În temeiul prevederilor legale de mai sus pârâţii aveau obligaţia să suspende procedura de emitere a certificatului până la soluţionarea cererii reclamantei de a-i fi restituit terenul.
Nu poate fi primită apărarea recurentei în sensul că dreptul de proprietate a fost obţinut în baza Legii nr. 15/1990.
Abia după verificarea îndeplinirii condiţiilor acestui act normativ şi numai când se constată îndeplinirea acestora, este emis certificatul conform HG nr. 834/1991, acest act administrativ fiind producător de efecte juridice.
Mai mult, prin emiterea certificatului are loc un transfer al proprietăţii de la Statul Român la o societate comercială privatizată.
Acest certificat este nelegal, terenul în discuţie fiind un imobil restituibil în sensul art. 20 alin. (1) şi pct. 20.1 din normele de aplicare. Evident reclamanta poate obţine fie restituirea în natură, fie acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr. 10/2001, chestiune în să asupra cărora va decide instanţa competentă potrivit Legii nr. 10/2001.
Aşa fiind nu sunt motive de modificare a sentinţei atacate, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C. SA Arad împotriva sentinţei civile nr. 79 din 20 martie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3008/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3010/2007. Contencios → |
|---|
