ICCJ. Decizia nr. 507/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 507/2007
Dosar nr. 3819/36/2006
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1 august 2006 reclamantul L.V. a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F., suspendarea aplicării Ordinului nr. 472 din 3 iulie 2006 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în contencios administrativ prin care a solicitat anularea acestuia.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiţii cerute de lege, respectiv cazul bine justificat, fiind vorba de o încetare a raporturilor de serviciu prin destituirea din funcţie şi paguba eminentă, care decurge din faptul că ordinul atacat este executoriu.
Totodată reclamantul a arătat că sunt îndeplinite şi condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale respectiv măsura vremelnică şi neprejudicierea fondului.
Prin sentinţa civilă nr. 573/ CA din 30 august 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă, iar pe fond a respins ca nefondată acţiunea reclamantului L.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că în cazul de faţă cererea de chemare în judecată este admisibilă întrucât reclamantul se prevalează şi de procedura specială instituită prin art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în mod cumulativ de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către reclamant care a solicitat modificarea ei în sensul admiterii cererii şi suspendării executării Ordinului nr. 472 din 3 iulie 2006, emis de intimata-pârâtă.
În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond nu a analizat în mod corect şi just toate motivele de fapt şi de drept invocate, din care rezultă îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege, cazul bine justificat constând în încetarea raporturilor de serviciu, iar paguba iminentă în caracterul executoriu al actului.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de notele scrise şi de înscrisurile depuse la dosarul de recurs în temeiul art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice emitente, persoana care se consideră vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
În temeiul art. 15 lit. a) din aceeaşi lege, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată şi prin acţiunea formulată pentru anularea actului atacat, în tot sau în parte, caz în care suspendarea executării se poate dispune până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute cumulativ de art. 15 alin. (1), raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării actului administrativ: cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Astfel, existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanţa are însă numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Natura măsurii dispuse prin actul atacat, destituirea din funcţia publică, nu constituie prin ea însăşi un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate a ordinului, invocate de recurentul-reclamant în susţinerea cazului bine justificat, presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei şi nu se circumscriu condiţiei prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte constată, de asemenea, că paguba iminentă este definită de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidenţă sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciul public.
Suspendarea executării este însă o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiţie care nu este îndeplinită în cauză.
În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat corect prevederile art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, urmând să respingă recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.V. împotriva sentinţei civile nr. 573/ CA din 30 august 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2533/2007. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 751/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
