ICCJ. Decizia nr. 2527/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2527/2007
Dosar nr. 1033/2006
Şedinţa publică din 16 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, reclamantul O.J. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Covasna, solicitând anularea Hotărârii nr. 1838 din 9 noiembrie 2006, recunoaşterea calităţii de refugiat pe perioada 11 iulie 1943 – 6 martie 1945 şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 11 iulie 1943, când părinţii săi se aflau în refugiu.
Prin sentinţa nr. 22/ F din 19 februarie 2007, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de O.J. şi a anulat Hotărârea nr. 1838 din 9 noiembrie 2006 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Covasna.
A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 11 iulie 1943 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de lege începând cu data de 1 iunie 2006.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut că părinţii reclamantului au fost nevoiţi să se refugieze din municipiul Braşov în luna octombrie 1940 pe criterii etnice.
Reclamantul s-a născut la data de 11 iulie 1943 în localitatea Târgu Secuiesc, judeţul Covasna, locul unde s-au refugiat părinţii acestuia, suportând aceleaşi consecinţe ale refugiului ca şi aceştia.
Împotriva soluţiei sus-menţionate a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Covasna, care a motivat, în esenţă, că fiind născut după data refugiului, reclamantul nu beneficiază de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinţilor faţă de minori impune, pe lângă existenţa, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică şi juridică a minorului şi asigurarea nemijlocită de către părinţi a unor alte cerinţe cu privire la obligaţia de întreţinere, de îngrijire, de dezvoltare, şi de educaţie.
Concluzia la care se ajunge prin asumarea raţionamentului propus de recurentă în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă nu împărtăşeşte condiţia grav restrictivă impusă părinţilor săi este eronată şi nu poate fi primită.
Soluţia şi motivarea adusă de prima instanţă hotărârii pronunţate sunt în afara de orice critică şi exprimă un mod corect de înţelegere a legii în resorturile şi finalitatea sa.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate, în dispoziţiile normative menţionate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa ca urmare a refugiului.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Covasna împotriva sentinţei civile nr. 22/ F din 19 februarie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2525/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2533/2007. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
