ICCJ. Decizia nr. 2525/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2525/2007
Dosar nr. 6297/59/2006
Şedinţa publică din 16 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 20 ianuarie 2005, reclamantul D.M.M. a chemat în judecată Ministerul Apărării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate încetarea raporturilor sale de serviciu, şi să fie obligat pârâtul la trecerea sa în rezervă şi la plăţi compensatorii, echivalentul a 20 solde lunare brute.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a funcţionat timp de peste 15 ani ca maistru militar şi cu ocazia desfiinţării unităţii militare din care făcea parte, a optat pentru trecerea sa în rezervă, cu plăţi compensatorii în condiţiile art. 8 lit. c) din OG nr. 7/1998.
Pârâtul însă nu a dat curs cererii sale, mutându-l de la 30 septembrie 2004 la o unitate militară situată la aproape 600 Km de localitatea de domiciliu.
Reclamantul şi-a precizat acţiunea prin notele de şedinţă depuse la 7 noiembrie 2006, prin care a arătat că îşi menţine cererea privind plăţile compensatorii, în timp ce primele două capete de acţiune au rămas fără obiect, prin trecerea sa în rezervă la 1 octombrie 2005, urmare a cererii de demisie din 5 septembrie 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 7 din 10 ianuarie 2007 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii şi a admis în parte acţiunea, constatând că reclamantul era îndreptăţit la o plată compensatorie corespunzătoare vechimii în serviciu, în cuantumul prevăzut la art. 8 alin. (1) lit. c) din OG nr. 7/1998 modificată şi în condiţiile art. 85 alin. (1) lit. c) raportat la lit. g) din Legea nr. 80/1995 modificată şi completată, la data cererii de trecere în rezervă, în 3 august 2004.
Instanţa a dispus obligarea pârâtului la plata compensatorie şi la 500 RON cheltuieli de judecată, respingând în rest acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia inadmisibilităţii este neîntemeiată, obiectului acţiunii devenindu-i incidente prevederile art. 1 cu referire la art. 2 lit. e) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe fondul cauze, instanţa a constatat că, potrivit art. 8 din OG nr. 7/1998, reclamantul era îndreptăţit să formuleze cerere de trecere în rezervă, urmare căreia să beneficieze de plata compensatorie, potrivit vechimii sale în serviciu, mai mare de 15 ani.
Cât priveşte reîncadrarea în altă unitate, soluţie oferită de pârât, instanţa a reţinut că aceasta este prevăzută cu titlu de protecţie, dar că angajatul nu este obligat să o accepte, având alegerea depunerii cererii de trecere în rezervă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a arătat că temeiul de drept al trecerii în rezervă şi al încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului a fost textul art. 85 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, potrivit căruia ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate pot fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere prin demisie.
În cauză, ca urmare a desfiinţării unităţii din Timişoara, la 7 iulie 2004 reclamantului i s-a propus încadrarea la U.M. 01872 şi întrucât nu a existat un refuz expres, prin ordinul nr. 175 din 26 iulie 2004 s-a dispus numirea în funcţie începând cu 1 septembrie 2004, în aplicarea art. 3 din OG nr. 7/1998 potrivit căruia cadrele militare ale căror funcţii se reduc, vor fi încadrate, în alte unităţi.
Pârâtul a mai arătat că reclamantul nu a solicitat anularea acelui ordin de numire în funcţie la unitatea din Bucşani, iar ulterior, prin ordinul nr. 181 din 19 septembrie 2005 s-a dispus trecerea în rezervă prin demisie, începând cu 1 octombrie 2005, în conformitate cu dispoziţiile art. 85 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 304 alin.(1) C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi pe fond, respingerea acţiunii.
Astfel, potrivit art. 8 din OG nr. 7/1998 cadrele militare cu o vechime în serviciu mai mică de 20 de ani pot trece în rezervă la cerere sau pot fi trecute în rezervă de către Ministerul Apărării, ca urmare a nevoilor de reducere şi restructurare a armatei, beneficiind de o plată compensatorie, neimpozabilă, corespunzătoare vechimii în serviciu.
În art. 3 din OG nr. 7/1998 se prevede că militarii ale căror funcţii se reduc, vor fi încadraţi în limitele prevederilor statelor de organizare în alte unităţi din garnizoana de dislocare sau în alte garnizoane, potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Apărării.
De asemenea, potrivit art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995, militarii pot fi trecuţi în rezervă când, în urma reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, nu sunt posibilităţi pentru a fi încadraţi în alte funcţii sau unităţi.
În cauză, întrucât unitatea unde lucra reclamantul urma a fi desfiinţată în luna octombrie 2004, s-a dispus la 26 iulie 2004, prin Ordinul nr. 175/2004 încadrarea sa la U.M. Bucşani, nefiind astfel aplicabile prevederile art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 şi art. 8 din OG nr. 7/1998.
Toate rapoartele personale ale reclamantului, datate între 3 august 2004 şi 23 septembrie 2004 sunt ulterioare numirii sale în funcţie la U.M. Bucşani, prin Ordinul nr. 175 din 26 iulie 2004, act administrativ necontestat.
Ca urmare a cererii de demisie a reclamantului din 5 septembrie 2005, s-a aprobat prin Ordinul nr. 181 din 19 septembrie 2005, trecerea în rezervă cu începere de la 1 octombrie 2005, potrivit art. 85 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995, situaţie în care nu sunt aplicabile prevederile OG nr. 7/1998, reclamantul neavând dreptul legal la plăţi compensatorii.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa atacată şi va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Apărării împotriva sentinţei civile nr. 7 din 10 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de D.M.M.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2524/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2527/2007. Contencios → |
|---|
