ICCJ. Decizia nr. 500/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 500/2007
Dosar nr. 2125/2/2006
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti reclamanta P.I. a chemat în judecată pe pârâta C.P.M.B. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună anularea Hotărârii nr. 15709/964 din 26 ianuarie 2006 emisă de pârâtă şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii s-a arătat că hotărârea este nelegală deoarece reclamanta s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 1252 din 31 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţa a admis acţiunea formulată pronunţată în dosarul nr. 3265/2005, Tribunalul Cluj a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 621 din 6 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 16551/2005, Curtea de Apel Cluj a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei, pe considerentul că reclamanta a solicitat stabilirea calităţii de refugiată fără a se contesta însă o hotărâre a Casei Judeţene de Pensii, potrivit art. 7 din Legea nr. 189/2000.
Prin Decizia nr. 667 din 28 februarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 14160/1/2005, recursul reclamantei împotriva acestei soluţii a fost admis, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie decizând casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, motivat de faptul că reclamanta a solicitat stabilirea calităţii de refugiată indicând că nemulţumirile sale vizează Hotărârea nr. 17173/2005 a Casei Judeţene de Pensii Cluj.
În cadrul rejudecării, la termenul din 23 iunie 2006, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită anularea Hotărârii nr. 17173 din 7 aprilie 2005, emisă de pârâta C.P.M.B. şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea cererii reclamanta face trimitere la dovezile privind calitatea de refugiat a părinţilor săi, cât şi la certificatul său de naştere care face dovada faptului că s-a născut în timpul cât părinţii erau refugiaţii.
Prin sentinţa civilă nr. 324/2006 din 8 septembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, instanţa a admis acţiunea formulată dispunând anularea Hotărârii nr. 17173 din 7 aprilie 2005 emisă de pârâtă şi obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 25 februarie 1943 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că actele de stare civilă, rezultă că reclamanta s-a născut în perioada în care părinţii s-au aflat în refugiu, respectiv la 25 februarie 1943, în Braşov, iar pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor, refugiaţi împreună cu părinţii sau născuţi în refugiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.C., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinându-se că reclamanta nu si-a schimbat domiciliul, fiind născuta in localitatea de refugiu, din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii in aceasta localitate, aceasta neavând de suferit nici o alta persecuţie etnica din cele cuprinse la alin. (1) al legii.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, cât şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Acesta este şi cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speţă, date fiind condiţiile vitrege în care aceste persoane s-au născut.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă acte de stare civilă, Hotărârea nr. 15096 din 25 noiembrie 2004 emisă de C.J.P.C., prin care mamei reclamantei, V.I.R., i s-a recunoscut calitatea de refugiat, acordându-i-se drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, Certificatul din 6 ianuarie 2005, ce atestă că pe tabelul nominal de români refugiaţi din teritoriul cedat Ungariei, figura şi tatăl acesteia, pe nume V.A., rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinţei civile nr. 324/2006 din 8 septembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 388/2007. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 504/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
