ICCJ. Decizia nr. 662/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 662/2007
Dosar nr. 816/36/2006
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 februarie 2006, reclamanta SC P.M.H. SRL Constanţa a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F. şi D.G.F.P. Constanţa, solicitând repunerea în termenul de formulare a acţiunii în contencios fiscal prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, anularea actului administrativ fiscal nr. 1738 din 19 ianuarie 2005, precum şi a titlurilor executorii subsecvente emise la data de 7 februarie 2005 sub nr. 1223; 1224; 1225; 1226; 1227; 1228; 1229, 1230, 1231, 1232, 1233, 1234, 1235 şi 1236, suspendarea executării actului administrativ fiscal atacat, precum şi a titlurilor executorii subsecvente până la soluţionarea cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 21 ianuarie 2005, i s-a comunicat actul administrativ fiscal nr. 1738 din 19 ianuarie 2005, ulterior emiţându-se şi titlurile executorii aferente.
La data de 17 februarie 2005, reclamanta a formulat acţiune în contencios fiscal, în cadrul căreia a solicitat anularea actului administrativ fiscal şi a titlurilor executorii.
Cauza a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 181/ CA din 21 aprilie 2005, în sensul admiterii cererii, însă, recursul formulat de către pârâte a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a casat sentinţa recurată şi a respins acţiunea ca prematur formulată, opinând că trebuia aşteptată soluţionarea contestaţiei de către organul administrativ competent.
Contestaţia reclamantei a fost înregistrată la organul emitent la 23 februarie 2005, însă, până în prezent, nu s-a emis Decizia prevăzută de art. 179 C. proCod Fiscal
Reclamanta a înţeles să formuleze din nou acţiune în contencios fiscal.
Reclamanta mai arată că, Decizia de casare a fost pronunţată la data de 22 iunie 2006, la mai mult de un an de la emiterea acţiunii administrativ fiscal atacat.
Pe fondul cererii, reclamanta susţine că îndeplineşte cerinţele instituite prin art. 24 alin. (1) din OG nr. 94/2004 pentru a beneficia la data de 31 decembrie 2004 de scutirea la plata majorărilor şi penalităţilor de întârziere amânate la plată prin Convenţia nr. 24 din 22 iulie 2002, respectiv nr. 21 din 2 septembrie 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 491/ CA din 23 iunie 2006, pronunţată în Dosar nr. 816/36/2006 (D.204/CA/2006), Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca tardiv formulată.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut că, reclamanta a formulat contestaţie la organul emitent la 23 februarie 2005, iar cauza s-a înregistrat la instanţă sub nr. 816 din 27 februarie 2006.
Instanţa de fond a considerat că reclamanta a depus acţiunea la instanţă peste termenul de 1 an prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 şi nu a făcut dovada cazului fortuit sau a forţei majore pentru depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta arată că a formulat contestaţie împotriva actului administrativ fiscal la data de 23 februarie 2005 şi până în prezent organul de soluţionare competent nu a emis decizie de soluţionare.
În raport de teza I lit. a) din art. 11 recurenta consideră că se află în termenul legal pentru acţionarea în contencios administrativ a intimaţilor.
Recurenta precizează că Decizia de casare s-a pronunţat la mai mult de un an de la emiterea actului administrativ atacat.
Recursul este fondat.
Recurentei-reclamante i s-a comunicat în data de 21 ianuarie 2005 actul administrativ fiscal nr. 1738 din 19 ianuarie 2005.
În data de 17 februarie 2005, recurenta a formulat acţiune în contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 181/ CA din 21 aprilie 2005, Curtea de Apel Constanţa a admis acţiunea şi a anulat actele atacate.
Împotriva acestei sentinţe s-a formulat recurs de către pârât, recursul fiind admis la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a casat sentinţa recurată şi a respins acţiunea ca prematur formulată, motivând că reclamanta era obligată să aştepte soluţionarea contestaţiei de către organul administrativ.
Contestaţia administrativă a fost înregistrată la organul emitent la 23 februarie 2005.
Nici până în prezent recurenta nu a primit răspuns la contestaţia formulată.
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respinsă acţiunea ca prematur introdusă, a fost pronunţată la 22 februarie 2006, la mai mult de un an de la emiterea actului administrativ fiscal atacat.
Reclamanta-recurentă a formulat o a doua acţiune prin care a solicitat anularea aceloraşi acte administrative fiscale, în data de 27 februarie 2006.
Curtea de Apel Constanţa a respins această a doua acţiunea ca tardiv formulată, cu depăşirea termenului de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Soluţia Curţii de Apel Constanţa a fost pronunţată fără a se ţine se seama de prevederile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., dispoziţii obligatorii în raport de art. 20 şi 21 din Constituţia României.
Procedând astfel, instanţa de fond a încălcat recurentei dreptul la un proces echitabil, la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale.
Este adevărat că art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede un termen de decădere pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ şi anume un an de la data emiterii actului administrativ atacat.
Curtea de Apel nu aţinut seama însă că recurenta a introdus o primă acţiune în data de 17 februarie 2005, că instanţa de fond a admis cererea, iar recursul s-a pronunţat la mai mult de un an de la data emiterii actului.
De asemenea, instanţa de fond nu a ţinut seama că nu a fost comunicat nici până în prezent răspunsul la contestaţia administrativă.
Întrucât recurenta primise o primă soluţie favorabilă nu avea interes să formuleze o a doua acţiune în justiţie.
Numai după ce, în final, în recurs, acţiunea a fost respinsă ca prematur formulată, dreptul reclamantei era actual şi se contura interesul acesteia pentru o nouă acţiune.
Situaţia recurentei căreia i s-a respins o primă acţiune ca prematur introdusă, iar o a doua acţiune ca tardiv introdusă în timp ce Decizia din recurs s-a pronunţat la mai mult de un an de la data formulării acţiunii, este inechitabilă.
În aceste condiţii, recurenta nu a beneficiat de dreptul de acces la un tribunal.
În cauza G. împotriva R.U., Curtea a arătat că este de neconceput ca art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O. să descrie în amănunt garanţiile procedurale acordate părţilor într-o acţiune civilă în curs şi să nu protejeze mai întâi singurul lucru de care trebuia să beneficieze în realitate: accesul la instanţă, echitatea, publicitatea şi celeritatea unui proces nu prezintă nici un interes în lipsa unui proces. Cu alte cuvinte, art. 6 paragraf 1 cere, în plus, o hotărâre asupra însuşi fondului contestaţiei.
Accesul la justiţie nu înseamnă numai posibilitatea de a acţiona în justiţie, dar şi soluţionarea acţiunii pe fondul său.
Faţă de acestea, date fiind circumstanţele speţei, soluţia instanţei de fond prin care s-a respins acţiunea ca tardiv formulată apare ca încălcând prevederile art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.
În consecinţă, ţinând seama de prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. şi ale art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de SC P.M.H. SRL Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 491/ CA din 23 iunie 2006 pronunţată în dosarul 816/36/2006 (nr. vechi 204/CA/2006) de Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F. şi D.G.F.P. Constanţa.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 636/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 663/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
