ICCJ. Decizia nr. 615/2007. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 615/2007
Dosar nr. 28507/2/2005
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 august 2005, reclamanta P.M. şi intervenienţii în favoarea reclamantei B.G.G. şi J.M., au chemat în judecată Ministerul Justiţiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, A.N.C.P.I., Primăria Municipiului Bucureşti, SC F. SA şi SC A.N. SA Bucureşti, solicitând ca instanţa să oblige A.N.C.P.I. să emită un răspuns concret privitor la certificatul de sarcini nr. 1013 din 2 iunie 2000 emis de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Primăria Municipiului Bucureşti să emită Decizia de punere în posesie conform cererii nr. 467245 din 19 iulie 2005 şi să comunice dacă actul depus la 7 aprilie 2004 în dosarul nr. 2905/2003 al Curţii de Apel Bucureşti figurează în evidenţele acesteia, iar împreună cu SC F. SA să prezinte în instanţă avizul direcţiei juridice, Ministerul Justiţiei să emită decizie sau ordin de anulare a procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc B.V. şi să oblige pe notarul public B.E. să anuleze contractul de vânzare-cumpărare nr. 2043/2000 şi împreună cu Ministerul Public să demareze cercetările cu privire la infracţiunile comise cu ocazia neemiterii actelor solicitate şi la neplata debitelor către SC A.N. SA.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr-117 din 19 ianuarie 2006, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă, reţinând că avizul Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/2005 este de natură civilă, procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc e un act de executare specific procedurii civile de executare, anularea contractului de vânzare - cumpărare se soluţionează potrivit legii civile, infracţiunea de fals se soluţionează potrivit legilor penale şi de procedură penală, iar certificatul de sarcini se eliberează în procedura de vânzare-cumpărare, astfel că cererile respective nu pot fi soluţionate pe calea contenciosului administrativ.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Un prim motiv de recurs se referă la necitarea ca pârât a executorului judecătoresc B.V., la nemenţionarea despre contractul dintre A.N. şi M., la soluţionarea cauzei după 4 termene de judecată şi la neinvocarea excepţiei de inadmisibilitate la primul termen de judecată.
Al doilea motiv de recurs priveşte interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi anume instanţa a avut în vedere numai parţial conţinutul art. 1 din Legea nr. 554/2004, nu şi cu privire la nesoluţionarea în termen legal a unei cereri.
Intimaţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi SC A.N. SA au formulat întâmpinări, prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat, considerând că instanţa de fond a apreciat corect că cererile reclamantei nu pot fi soluţionate de instanţa de contencios administrativ pentru că privesc probleme de drept civil şi de drept penal.
Printr-o cerere ulterioară recurenta - reclamantă solicită menţinerea în cauză, în calitate de intimată-pârâtă, numai a SC A.N. SA, renunţând la judecata cu ceilalţi pârâţi.
Recursul este nefondat.
Susţinerea recurentei că instanţa de fond trebuia să-l citeze în calitate de pârât pe executorul judecătoresc B.V. nu este întemeiată pentru că reclamanta nu l-a chemat în judecată şi pe acesta, iar instanţa nu avea de ce pune din oficiu în discuţia părţilor această chestiune faţă de faptul că acţiunea apărea ca inadmisibilă în contencios administrativ.
Nu se impunea nici a se face referire concretă la contractul încheiat de SC A.N. SA cu Municipalitatea, ţinându-se cont de caracterul acţiunii promovate de reclamantă, iar soluţionarea pricinii după 4 termen de judecată nu este imputabilă instanţei, aceasta respectând întocmai normele de procedură aplicabile în cauză. În ce priveşte neinvocarea excepţiei de inadmisibilitate la primul termen, acesta nu e un motiv de casare a sentinţei pentru că o astfel de excepţie poate fi invocată în orice fază a procesului.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Instanţa de fond a stabilit corect că cererile reclamantei nu pot fi soluţionate de o instanţă de contencios administrativ pentru că privesc probleme de natură civilă sau penală, pentru care legiuitorul a prevăzut căi de atac specifice.
Problemele invocate de reclamanta-recurentă pot fi soluţionate fie prin acţiuni la instanţa civilă sau comercială, fie prin sesizări adresate organelor de urmărire penală, dar nu pe calea contenciosului administrativ, nefiind aplicabile nici dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (greşit s-a indicat de recurentă art. 1 din lege), deoarece nu se pune în discuţie refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, cum eronat susţine recurenta, cererile sale privind obligaţia de a elibera sau emite acte, să anuleze acte sau să facă cercetări penale.
Pentru considerentele arătate mai sus, reţinându-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 299 şi art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.M. împotriva sentinţei civile nr. 117 din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 612/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 621/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
