ICCJ. Decizia nr. 621/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 621/2007
Dosar nr. 8076/46/2005
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 25 august 2005, reclamanta SC M.S. SRL a chemat în judecată pe pârâţii A.R.R. şi C.O., solicitând anularea deciziei nr. 1087 din 29 iulie 2005 şi suspendarea executării deciziei până la soluţionarea litigiului din dosarul nr. 1845 de către Tribunalul Vâlcea.
În motivarea acţiunii, reclamanta arătat că, prin Decizia nr. 1087/2005, pârâta îşi depăşeşte competenţa anulând Decizia nr. 265 din 15 aprilie 2005, anularea fiind de competenţa instanţei judecătoreşti.
Pe rolul Tribunalului Vâlcea se găseşte contestaţia formulată de către pârât împotriva deciziei nr. 265/2005.
Prin sentinţa nr. 42/ F-C din 17 aprilie 2006, pronunţată în dosarul nr. 8076/46/2005 (3178/COM/2005), Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea şi cererea de intervenţie şi a obligat reclamanta la 1000 RON cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului C.O.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut că, prin Decizia nr. 1087 din 29 iulie 2005, pârâta a încetat revocarea din funcţia de şef de agenţie a pârâtului C.O., dispusă prin Decizia nr. 265 din 15 aprilie 2004, restabilindu-i toate drepturile cuvenite.
Faptele reclamate de reclamantă şi interveniente conturează săvârşirea de către pârât a unor fapte penale care se impun a fi cercetate pe această cale.
Instanţa nu poate impune angajatorului selectarea salariaţilor şi sancţionarea acestora.
Art. 16 din Legea nr. 554/2004 prevede posibilitatea introducerii în cauză a funcţionarului public doar în cazul în care se solicită despăgubiri, ipoteză ce nu se regăseşte în dosar.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanta SC M.S. SRL, intervenientele SC B.T. SRL şi SC F.I. SRL.
Au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 9 şi 3041 C. proc. civ.
Recurentele consideră că acţiunea formulată a fost respinsă ca inadmisibilă fără a se analiza fondul cauzei, deoarece instanţa a considerat că actul atacat nu este supus contenciosului administrativ, funcţionarii A.R.R. nefiind funcţionari publici.
Actul de revocare din funcţia de şef de agenţie A.R.R. Vâlcea nu putea fi anulat decât de instanţa de judecată.
Recurentele arată şi că intimatul C.O. se face vinovat de grave abuzuri săvârşite în funcţia de şef de agenţie A.R.R.
Citarea în proces a intimatului, persoană fizică a fost făcută numai pentru opozabilitate, ca atare, indiferent de soluţie, nu pot fi obligate la suportarea cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost formulată în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi nu în temeiul art. 16 din Legea nr. 554/2004, motivarea instanţei neavând legătură cu pricina.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs şi pârâtul C.O., invocând prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul consideră că reţinerea faptelor săvârşite de către acesta ca fiind de natură penală este străină pricinii, oferind părţii adverse o satisfacţie şi posibilitatea de a preconstitui un nou temei pentru reclamaţiile viitoare.
Judecătorul fondului s-a aflat în situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 27 pct. 7 C. proc. civ., pronunţându-se asupra legalităţii aceloraşi acte.
Micşorarea onorariului achitat avocatului constituie o măsură nelegal şi netemeinică, deoarece demersurile legale făcute de avocatul său a precedat citării recurentului în proces.
Intimata-pârâtă A.R.R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă şi interveniente, Decizia atacată nefiind act administrativ, ci este emisă în calitate de angajator în vederea organizării şi funcţionării instituţiei prin care a fost modificată o clauză din contractul individual de muncă al salariatului vizează exclusiv raportul de muncă al acestuia.
Intimata nu figurează în evidenţele A.N.F.P. cu funcţii publice iar salariaţii nu sunt funcţionari publici.
Se mai arată că recurenţii nu au dovedit prejudiciul ce le-a fost produs ca urmare a încetării revocării salariatului din funcţia de şef de agenţie.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Actul atacat este un act administrativ având ca obiect punerea pârâtului în funcţia de şef al Agenţiei A.R.R. Vâlcea.
Instanţa de fond s-a pronunţat asupra fondului pricinii, deşi a confundat acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu cea întemeiată pe dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se poată adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămatăîntr-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Prin drept vătămat se înţelege, conform art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, orice drept fundamental prevăzut de Constituţie sau de lege, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.
Prin repunerea pârâtului în funcţia de şef de agenţie nu se aduce atingere vreunui drept fundamental al recurentelor prevăzute de Constituţie sau de lege.
Chiar şi în ipoteza în care există o situaţie conflictuală între părţi, nu are relevanţă asupra drepturilor pe care le pot invoca recurentele cu referire la funcţia de şef de agenţie a pârâtului .
Revocarea din funcţie şi repunerea ulterioară în aceeaşi funcţie ţin de raporturile de serviciu sau de muncă ale pârâtului.
Recurentele puteau invoca şi vătămarea unui interes legitim privat sau public.
Nu este îndeplinită nici această condiţie, recurentele neinvocând realizarea unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat sau realizarea unui drept fundamental care se exercită în colectiv.
În ceea ce priveşte recursul formulat de pârâtul C.O., motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., nu sunt îndeplinite.
Acţiunea reclamantelor a fost respinsă ca neîntemeiată, astfel încât împrejurările referitoare la nemotivarea hotărârii sau incompatibilitatea judecătorului nu afectează drepturile procedurale ale pârâtului.
Instanţa de fond a procedat legal micşorând onorariul de avocat pe care l-a achitat recurentul-pârât apărătorului său.
Recurentul a invocat demersurile legale făcute de către avocat, anterior formulării cererii de intervenţie.
Partea căzută în pretenţii are obligaţia să plătească cheltuieli de judecată făcute în dosarul aflat pe rolul instanţei şi nu cheltuieli premergătoare.
Participarea avocatului doar la un termen de judecată justifică micşorarea onorariului, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de, recurenta-reclamantă SC M.S. SRL Bradu şi recurentele-interveniente SC B.T. SRL Râmnicu Vâlcea, SC F.I. SRL Râmnicu Vâlcea şi recurentul-pârât C.O. împotriva sentinţei civile nr. 42/ P/C din 17 aprilie 2006 a pronunţată în dosarul nr. 8076/46/2005 (3178/COM/2005) de către Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A.R.R. Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 615/2007. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 636/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
