ICCJ. Decizia nr. 612/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 612/2007
Dosar nr. 15109/1/2005
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul C.C.C. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei solicitând să se constate dreptul său şi obligaţia pârâtului de a beneficia şi respectiv de a încheia contract de asigurare pentru risc profesional, conform art. 77 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor; obligarea pârâtului la plata sumei de 527.570.000 lei reprezentând paguba ce i-a fost produsă prin incendierea autoturismului proprietate personală şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în noaptea de 10 ianuarie 2005 i-a fost incendiat autoturismul proprietate personală Audi A4, parcat în faţa blocului, prin folosirea intenţionată a unei surse de aprindere pentru a genera incendiul, aşa cum s-a stabilit în raportul de cercetare tehnico-ştiinţifică din 11 ianuarie 2005.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că, aşa cum rezultă din textul art. 77 din Legea nr. 303/2004, ceea ce suportă ministerul este costul asigurării, adică a primelor de asigurare către asigurator (o societate de asigurare) şi despăgubirile datorate ca urmare a producerii riscului asigurat.
Prin sentinţa civilă nr. 1471 din 14 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că judecătorii şi procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional realizată din fondurile Ministerului Justiţiei, Ministerului Public, dar această asigurare se realizează în condiţiile stabilite printr-o hotărâre a Guvernului cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii ( art. 78 pct. 3 din Legea nr. 303/2004).
S-a mai reţinut că Ministerul Justiţiei, i-a răspuns reclamantului, la sesizarea înregistrată sub nr. 45844/2005, că deja s-a publicat pe site-ul propriu, proiectul de hotărâre a Guvernului şi nota de fundamentare.
Instanţa a mai arătat că în nici un caz nu se poate interpreta art. 78 din aceeaşi lege, în sensul că Ministerul Justiţiei trebuie să încheie contracte de asigurare, această obligaţie revenind unor societăţi de asigurare, ministerului revenindu-i eventual obligaţia de plată a primelor de asigurare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se susţine că instanţa de fond în mod greşit a considerat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 77 şi 78 din Legea nr. 303/2004.
Recurentul susţine că Ministerul Justiţiei este responsabil pentru prejudiciul suferit deoarece avea obligaţia de a iniţia proiectul de hotărâre privind asigurarea magistraţilor încă din septembrie 2004, data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004.
S-au invocat şi prevederile art. 999 C. civ., arătând că prejudiciul este cauzat prin neglijenţa pârâtului.
În fine, recurentul a arătat că Ministerul Justiţiei nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale şi anume: iniţierea hotărârii de guvern, alocarea fondurilor de asigurare, încheierea contractelor de asigurare, aducându-l astfel în imposibilitatea de a beneficia de dreptul de a fi asigurat profesional.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 78 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi completată: „Judecătorii şi procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional realizată din fondurile bugetare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale Ministerului Justiţiei, .. pentru viaţă, sănătate şi bunuri, dacă sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, sunt în legătură cu acestea .."
Din interpretarea acestei norme legale, rezultă că Ministerului Justiţiei îi revine obligaţia de plată a primelor de asigurare, iar riscul asigurat, evenimentul viitor şi incert, constituie riscul profesional pe care îl implică exercitarea activităţii de magistrat.
Deci ceea ce suportă ministerul este costul asigurării, în nici un caz despăgubirile datorate după producerea riscului asigurat.
În cauză recurentul nu a făcut dovada că incendierea autoturismului proprietate personală a fost în legătură cu exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.
Astfel fiind, instanţa de fond în mod corect a constatat că Ministerul Justiţiei nu are obligaţia să încheie contract de asigurare, aceasta revenindu-i societăţii de asigurare.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.C. împotriva sentinţei civile nr. 1471 din 14 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 606/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 615/2007. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
