ICCJ. Decizia nr. 636/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 636/2007
Dosar nr. 7226/54/2006
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 aprilie 2006 sub nr. 1194/CAF/2006 (7226/54/2006) pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul B.Şt.G. a formulat contestaţie împotriva ordinului nr. 4631 din 21 martie 2006, emis de A.N.V., prin care a fost sancţionat cu „diminuarea drepturilor salariale cu 10 % pe o perioadă de 3 luni", conform art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, solicitând constatarea nulităţii absolute a acestuia.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că ordinul a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 35 alin. (2) din HG nr. 757/2003, în sensul că în cuprinsul ordinului nu este cuprinsă descrierea faptei pentru care s-a aplicat sancţiunea, motivele pentru care s-au înlăturat apărările formulate de funcţionarul public, precum şi termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată, acestea atrăgând după sine nulitatea absolută a actului administrativ.
Pârâtele au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea acţiunii, invocând în primul rând neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 685 din 8 septembrie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a anulat Ordinul nr. 4631 din 21 martie 2005, emis de pârâta A.N.V.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că actul sancţionator a fost încheiat cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de HG nr. 1210/2003, respectiv cele ale art. 35 alin. (2) pct. e, care prevede sub sancţiunea nulităţii absolute, termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată.
În ceea ce priveşte excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile instanţa a reţinut că aceasta este nefondată în conformitate cu prevederile art. 68 din Legea nr. 188/1999.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâtele criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 9 precum şi cele ale art. 3041 C. proc. civ.
De asemenea, au fost invocate şi prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi cele ale art. 109 alin. (2) C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile ca nefondată.
Recurentele arată că în mod eronat instanţa a anulat Ordinul nr. 4631 din 21 martie 2006 având în vedere că nu cuprinde menţiunea prevăzută de art. 35 alin. 2 lit. c) din Hotărârea nr. 1210/2003, respectiv termenul în care putea fi atacat, deoarece potrivit prevederilor art. 68 din Legea nr. 188/1999, republicată, statuează că actul prin care a fost aplicată sancţiunea disciplinară poate fi atacat în faţa instanţei, fără a specifica cu exactitate termenul şi actul normativ în baza căruia se poate formula contestaţia.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin Ordinul nr. 4631 din 21 martie 2006, reclamantul având funcţia de inspector vamal superior, a fost sancţionat cu diminuarea drepturilor salariale cu 10 % pe o perioadă de 3 luni în conformitate cu art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 67 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, prin hotărâre de guvern, HG nr. 1210/2003, se stabileşte modul de constituire a comisiilor de disciplină, şi totodată prevede, sub sancţiunea nulităţii absolute, termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată.
Deci, instanţa de fond în mod corect a reţinut că ordinul atacat este nelegal, deoarece nu s-a menţionat termenul în care sancţiunea disciplinară aplicată poate fi contestată astfel cum este prevăzut în art. 35 alin. (2) lit. e) din HG nr. 1210/2003, fiind astfel încheiat cu nerespectarea acestor condiţii.
Curtea constată că instanţa de fond în mod corect a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamant, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 68 din Legea nr. 188/1999 funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare, în cauză funcţionarul adresându-se direct instanţei de judecată, astfel cum prevede textul de lege sus citat.
Aşa fiind, nici această susţinere a recurentelor nu poate fi primită.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.R.V. Craiova în nume propriu precum şi în numele şi pentru A.N.V. împotriva sentinţei civile nr. 685 din 8 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 621/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 662/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
