ICCJ. Decizia nr. 696/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 696/2007
Dosar nr. 11593/1/2006
Şedinţa publică din 6 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ depusă la Tribunalul Caraş-Severin la 14 februarie 2006, reclamantul M.O.M. a solicitat obligarea pârâţilor M.A.I. şi I.P.J.C.S. la încadrarea sa în grupa profesională A, respectiv în corpul ofiţerilor.
Tribunalul Caraş-Severin prin sentinţa civilă nr. 945 din 6 aprilie 2006, a declinat competenţa privind soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Prin sentinţa nr. 180 din 24 mai 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că reclamantul lucrează ca agent de poliţie (subofiţer) din anul 1992, iar în anul 2000 a absolvit Facultatea de inginerie din cadrul Universităţii E.M. din Reşiţa. Cererea reclamantului de a fi trecut în corpul ofiţerilor după absolvirea facultăţii, nu a fost soluţionată favorabil.
Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 pct. 7 din Legea nr. 360/2002, modificată prin OUG nr. 89/2003, agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri activi vacante, în condiţiile legii menţionate. Aceste prevederi legale i s-au comunicat reclamantului la cererea adresată M.A.I.
S-a menţionat că agentul de poliţie care absolvă studii superioare, după cum este şi cazul reclamantului, poate fi trecut din corpul agenţilor de poliţie în corpul ofiţerilor de poliţie numai pe bază de concurs.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul M.O.M., criticând-o pentru a fi fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, conform art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Prin singurul motiv de recurs dezvoltat reclamantul consideră că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că acţiunea a fost introdusă în contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004, când în realitate cererea are ca obiect un litigiu de muncă, aşa cum este reglementat de art. 248 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, fiind vorba de un drept stabilit printr-un contract individual de muncă şi nu de un drept izvorând dintr-un act administrativ.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma prevederilor legale incidente incluzând pe cele ale art. 3041 C. proc. civ. şi în raport de criticile recurentului apreciază că nu se impune casarea sau modificarea sentinţei atacate, ci menţinerea acesteia ca fiind legală şi temeinică, pentru considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniforma şi exercită atribuţiile stabilite prin lege ca instituţie specializată a statului.
În plus, în art. 78 din acelaşi act normativ se prevede că dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi ale altor acte normative în vigoare, aplicabile funcţionarului public.
Cum în mod necontestat şi recurentul-reclamant şi-a întemeiat acţiunea de faţă pe prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, instanţa de fond corect a apreciat, în considerarea calităţii sale de funcţionar public, cu statut special, aparţinând corpului agenţilor de poliţie, că a fost investită cu soluţionarea unei cauze având ca obiect un raport juridic de drept administrativ privind cariera unui funcţionar public, nefiind incidente în prezentul litigiu prevederile codului muncii, astfel cum neîntemeiat a susţinut recurentul.
De altfel soluţia instanţei de fond, apreciată de Înalta Curte ca fiind justă şi în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a cererilor reclamantului, este conformă cu practica anterioară a Înaltei Curţi, în această materie.
Pentru cele învederate, conform art. 312 C. proc. civ., recursul de faţă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.O.M., împotriva sentinţei civile nr. 180 din 24 mai 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 689/2007. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 698/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
