ICCJ. Decizia nr. 702/2007. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 702/2007
Dosar nr. 8061/2/2006
Şedinţa publică din 6 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 17 august 2006, reclamantul S.P. a solicitat, în contradictoriu cu C.P.M.B., să se dispună anularea Hotărârii nr. 16071/317 din 26 iunie 2006 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală, deoarece s-a născut pe timpul refugiului părinţilor săi de pe teritoriul Bulgariei, în România.
Prin sentinţa civilă nr. 1811 din 13 septembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului S.P., a anulat Hotărârea nr. 16071/317 din 26 iunie 2006 emisă de pârâta C.P.M.B., Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 pe care a obligat-o să emită un act administrativ, prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 20 iulie 1944 – 6 martie 1945.
Pentru a se pronunţa în acest sens instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul s-a născut la data de 20 iulie 1944 în comuna Budeşti, judeţul Ilfov, după strămutarea părinţilor săi din comuna Garvăn Cioara – Durostor (Bulgaria) în urma încheierii Tratatului de la Craiova din 1940.
Instanţa de fond a mai reţinut că regimul de strămutat al părinţilor reclamantului a fost în măsură să îl afecteze şi pe acesta, care a fost nevoit să trăiască şi să suporte condiţiile de refugiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.P.M.B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta consideră că intimatul-reclamant nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut la aproape 3 ani de la semnarea Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, pe teritoriul aflat sub administraţie românească, unde nu se poate pune problema persecuţiei etnice faţă de cetăţenii români.
Totodată, recurenta mai susţine că poate avea statut de strămutat numai persoana care la data semnării Tratatului de la Craiova avea domiciliul pe teritoriul judeţelor menţionate în tratat şi care a fost obligată să părăsească localitatea unde avea domiciliul şi să se mute pe teritoriul românesc.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidenţiază cu claritate că reclamantul s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Budeşti, judeţul Ilfov, la data de 20 iulie 1944, după ce părinţii acestuia au fost obligaţi să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat dificultăţile strămutării în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză, este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Se observă că reclamantul, prin materialul probator depus la dosar, acte de stare civilă, situaţia privind averea imobiliară deţinută de ascendenţii săi pe teritoriul judeţului Durostor, a făcut pe deplin dovada perioadei de refugiu a părinţilor săi.
Rezultă că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P.M.B., împotriva sentinţei civile nr. 1811 din 13 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 698/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 705/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
