ICCJ. Decizia nr. 698/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 698/2007
Dosar nr. 15992/1/2006
Şedinţa publică din 6 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 23 mai 2006, reclamanta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B. să se dispună anularea Hotărârii nr. 12300 din 10 martie 2006 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/200, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că s-a născut la data de 13 septembrie 1943 în localitatea Beznea aflată la acea vreme pe teritoriul cedat Ungariei prin Dictatul de la Viena din 1940.
După ce tatăl reclamantei a trecut clandestin graniţa în România, deoarece administraţia maghiară făcea încorporări pentru detaşamentele de muncă forţată, mama reclamantei împreună cu aceasta au trecut şi ele în teritoriul aflat sub administraţie românească, ajungând la data de 05 octombrie 1944 la Centru de refugiaţi Beiuş.
Prin sentinţa nr. 181/ CA din 3 noiembrie 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei C.E., a anulat Hotărârea nr. 12300 din 10 martie 2006 emisă de pârâta C.J.P.B. pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a se pronunţa în acest sens instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada încadrării în situaţia prevăzută la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, probând persecuţia etnică la care a fost supusă împreună cu familia sa, în perioada octombrie 1944 – martie 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P.B.
Recurenta susţine că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este criticabilă, deoarece nu a lămurit unele inadvertenţe din materialul probator administrat în cauză, cum ar fi faptul că tatăl său apare înregistrat într-o fişă din Registrul cu evidenţa refugiaţilor români în Ungaria, la data de 06 septembrie 1943, ca având o altă vârstă decât cea reală sau că Arhivele Naţionale din Bucureşti comunică instanţei de fond că nu deţine copia unei fişe de evidenţă, pentru a putea confirma trecerea mamei reclamantei în registrul refugiaţilor, la 05 octombrie 1944. Totodată, recurenta mai arată că între declaraţiile de martori aflate la dosarul cauzei există unele inadvertenţe în ceea ce priveşte datele la care s-au refugiat tatăl reclamantei şi, respectiv, mama acesteia împreună cu reclamanta. Astfel, instanţa reţine din declaraţiile martorilor R.F. şi M.G., pe care le consideră relevante în cadrul mijloacelor de probă administrate în cauză, că reclamanta s-a refugiat împreună cu părinţii, în perioada septembrie 1943 – martie 1945.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).
Prin Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care au fost strămutată se înţelege persoana care au fost mutată s-au obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, precum şi persoanele care au fost expulzate ori s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral. Prin aceleaşi norme, s-a precizat că dovada încadrării în situaţiile prevăzute prin ordonanţa menţionată se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa acestora, prin declaraţii de martori.
În cauză se observă că instanţa de fond a trecut cu uşurinţă peste neconcordanţele existente în mai multe înscrisuri prezentate în cadrul materialului probator, deşi avea datoria să lămurească toate aspectele de fapt în stabilirea adevărului. Neprocedând în acest fel, instanţa fondului a pronunţat o sentinţă netemeinică şi nelegală, care nu poate fi acceptată ca suport pentru acordarea unor drepturi prevăzute de lege.
Ca urmare, recursul va fi admis, procedându-se la modificarea sentinţei, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acţiunii formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P.B. împotriva sentinţei nr. 181/ CA din 3 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta C.E.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 696/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 702/2007. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
