ICCJ. Decizia nr. 747/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 747/2007
Dosar nr. 1001/32/2006
Şedinţa publică din 7 februarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 19 ianuarie 2006, reclamanţii P.S., A.Ş., A.S., A.A., A.D., C.M., D.G., D.S., C.C., L.S., E.O., D.O.A., V.M., M.P., C.V., P.N.E., M.S., M.A., V.C., P.N.D.O., B.A.M., C.S., B.Ş., V.A., S.A. şi A.M. au chemat în judecată Ministerul Justiţiei solicitând anularea în parte a actului administrativ prin care s-a stabilit acordarea de stimulente din fondul constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 pentru anul 2005, cu referire la judecătorii din cadrul judecătoriilor cu o vechime în funcţie între 0-3 ani şi obligarea pârâtului să le recunoască şi lor acest drept în mod nediscriminatoriu.
În cauză au formulat cerere de intervenţie în interes propriu A.G., P.B.I.D., M.M., O.M., C.M.V., G.D., I.L., P.D., C.G., M.M., S.L.C., F.M., P.E., P.E., C.C., C.M., Ş.D., D.O., N.L., A.G., R.D.D., H.L., P.C. şi D.C.L.
Prin sentinţa civilă nr. 367 din 14 iulie 2006, Tribunalul Neamţ şi-a declinat competenţa materială de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bacău, iar aceasta prin sentinţa civilă nr. 176 din 23 octombrie 2006 a respins acţiunea reclamanţilor şi cererile de intervenţie în interes propriu ca nefondate.
S-a reţinut că dreptul la stimulente nu este un drept recunoscut de lege ci o vocaţie de a beneficia de aceste sume pe care ordonatorul principal de credite le repartizează individual în raport de anumite criterii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs P.N.D.O., P.N.E., A.M.P., B.A.M. şi C.S. susţinând în esenţă că Ministerul Justiţiei nu are un drept discreţionar de a acorda stimulente băneşti, fapt recunoscut implicit şi de hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Prealabil soluţionării recursului, Curtea din oficiu a pus în discuţia părţilor competenţa materială de soluţionare a cauzei în raport de precizarea de acţiune formulată la 7 martie 2006, potrivit căreia reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 21 alin. (1) din OG nr. 137/2000.
Astfel fiind, având în vedere că obiectul litigiului astfel cum a fost precizat se referă la drepturi băneşti de natură salarială de care au fost lipsiţi datorită situaţiei create prin aplicarea unor măsuri discriminatorii, urmează a se reţine competenţa de soluţionare a cauzei ca aparţinând instanţei de drept comun respectiv Tribunalului Neamţ, secţia litigii de muncă.
Văzând dispoziţiile art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de C.S., B.A.M. şi A.P.M. precum şi de P.N.D.O. şi P.N.E., împotriva sentinţei civile nr. 186 din 23 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Neamţ, secţia litigii de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 744/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 748/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
