ICCJ. Decizia nr. 735/2007. Contencios. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 735/2007
Dosar nr. 5943/1/2006
Şedinţa publică din 7 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 24 mai 2005, reclamanta G.M.O. a chemat în judecată Primăria Municipiului Craiova – Comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor depuse de proprietarii afectaţi de realizarea obiectivului „Deschiderea, alinierea şi lărgirea străzii A.I.C. din Municipiul Craiova", solicitând anularea Hotărârii nr. 6 din 4 mai 2005 emisă de aceasta.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că prin notificarea din 15 februarie 2005 emisă în condiţiile Legii nr. 33/1994 i s-a propus o ofertă de despăgubire pentru imobilul proprietatea sa, în sumă de 1.708.433.000 lei. Deşi a contestat acest cuantum cât şi măsura în sine a exproprierii, prin Hotărârea nr. 6 din 4 mai 2005 Comisia abilitată cu soluţionarea întâmpinărilor a menţinut oferta iniţială.
Reclamanta a mai susţinut că măsura exproprierii este nelegală, în condiţiile în care utilitatea publică nu s-a declarat conform legii şi nu i-a fost adusă la cunoştinţă.
Prin sentinţa civilă nr. 47 din 13 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ, a respins acţiunea ca nefondată reţinând pentru aceasta că au fost respectate întocmai dispoziţiile Legii nr. 33/1994 referitoare la etapa administrativă şi cea de declarare a utilităţii publice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta G.M.O. întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond care în opinia sa nu a ţinut cont de faptul că nu i-a fost notificată propunerea de expropriere şi procesul verbal prevăzut de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 situaţie în care i-a fost obstrucţionat dreptul de a contesta actul de declarare a utilităţii publice, respectiv Hotărârea nr. 76 din 31 iulie 2003; nu i s-a stabilit un cuantum corespunzător de despăgubiri; că practic întâmpinarea sa a fost soluţionată de o comisie constituită nelegal şi în fine, că hotărârea de expropriere nu este motivată iar instanţa fondului nu s-a pronunţat asupra cererii de cercetare la faţa locului.
Recursul nu este fondat.
Prin Hotărârea nr. 76 din 31 iulie 2003, C.J.D. a declarat ca fiind de utilitate publică de interes local lucrarea „Deschiderea, alinierea şi lărgirea străzii A.I.C. din Municipiul Craiova".
Prin această hotărâre a fost numit expropriator C.L.M.C.
Măsura a fost dispusă după efectuarea cercetării prealabile, conform art. 8 din Legea nr. 33/1994 şi al cărei rezultat a fost consemnat într-un proces verbal, conform art. 10 din Legea nr. 33/1994.
Această hotărâre deşi a fost făcută publică în condiţiile art. 11 din Legea nr. 33/1994, nu a fost contestată.
În consecinţă, urmând procedura stabilită prin lege, la 15 februarie 2005 în conformitate cu dispoziţiile art. 13 reclamantei recurente i s-a notificat propunerea de expropriere însoţită de o ofertă de despăgubire.
Prin întâmpinarea formulată reclamanta a contestat iniţial cuantumul despăgubirii apreciind că nu reflectă valoarea reală a imobilului, după care ulterior şi-a completat întâmpinarea contestând modalitatea de declarare a utilităţii publice.
Prin Hotărârea nr. 6 din 4 mai 2005 Comisia abilitată cu soluţionarea întâmpinărilor a menţinut oferta de despăgubire şi a respins cererile legate de expropriere.
Investită cu soluţionarea contestaţiei împotriva acestei hotărâri, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 33/1994, legal şi temeinic instanţa fondului în raport de dispoziţiile Legii nr. 33/1994 a reţinut ca fiind respectate întocmai procedura administrativă şi cea de declarare a utilităţii publice, reclamanta neputând invoca necunoaşterea Hotărârii nr. 76/2003 şi cu atât mai puţin obstrucţionarea dreptului său de a o contesta, în condiţiile în care aceasta a fost făcută publică.
Astfel fiind, corect s-a reţinut a fi fost respectată şi procedura de emitere, comunicare şi contestare a notificării din 15 februarie 2005, potrivit dispoziţiilor art. 13-18 din Legea nr. 33/1994, precum şi legalitatea investirii comisiei de către primarul Municipiului Craiova (în cauză fiind vorba de o lucrare de interes local, art. 15 Legea nr. 33/1994).
Cât priveşte nemulţumirile reclamantei legate de măsura în sine a exproprierii cât şi cuantumul despăgubirilor acordate, reţinând dispoziţiile art. 20 cât şi ale art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, Curtea apreciază că în mod temeinic instanţa fondului a reţinut că verificarea acestora revine instanţei de drept comun căreia partea are latitudinea de a se adresa.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.M.O. împotriva sentinţei civile nr. 47 din 13 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 734/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 739/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
