ICCJ. Decizia nr. 804/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 804/2007
Dosar nr. 1684/46/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 martie 2006, reclamanta SC G.C. SRL Suşeni, judeţul Argeş a solicitat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâta A.R.R., suspendarea:
- actelor administrative din 18 ianuarie 2006 şi din 19 ianuarie 2006, emise de prima pârâtă, prin care s-a dispus depunerea licenţelor de execuţie pe oferta 62, grupa de trasee 35, traseele 125, 126, 127 şi 128 şi scoaterea la atribuire a acestor trasee în prima şedinţă de atribuire;
- a deciziei nr. 90 din 10 ianuarie 2006 a celei de a doua pârâte, prin care s-a disjuns executarea transportului pe aceste trasee până la 30 zile ulterioare şedinţei de atribuire;
- a atribuirii traseelor Piteşti – Şerbăneşti, Piteşti – Rociu, Piteşti - Gliganu şi Piteşti – Tutuleşti care au făcut parte din grupa de traseu 35, oferta 62 Argeş, atribuire stabilită pentru şedinţa din data de 5 mai 2006, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare a acestor acte administrative.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că măsura prin care i s-a solicitat să depună licenţele de execuţie în discuţie este nelegală şi că, dacă traseele respective vor fi atribuite până la soluţionarea acţiunii în fond, ar fi prejudiciată prin pierderea unui drept câştigat, prejudiciul material fiind viitor dar iminent, situaţia putând fi eronată prin suspendarea actelor administrative menţionate.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 46/ F-C din 17 aprilie 2006, a admis acţiunea şi a dispus suspendarea Deciziei nr. 90 din 20 ianuarie 2006, a actelor subsecvente din 18 ianuarie 2006 şi din 19 ianuarie 2006, precum şi atribuirea traseelor Piteşti – Şerbăneşti, Piteşti – Rociu, Piteşti - Gliganu şi Piteşti – Tutuleşti până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii privind anularea acestora.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că obligarea reclamantei să depună licenţele şi scoaterea traseelor executate de către aceasta la licitaţia organizată la data de 5 mai 2006 sunt măsuri de natură să-i creeze grave prejudicii în viitor, fiind nedrept ca societatea să înregistreze pierderi materiale însemnate, înainte de a se clarifica situaţia actelor administrative, neclarităţile din aceste acte survenind din interpretarea legii şi nu din vreo culpă a reclamantei.
Pe de altă parte, dacă licitaţia s-ar desfăşura, iar ulterior s-ar anula actele din acţiunea de fond, s-ar putea genera alte litigii, care nu ar avantaja nici una dintre părţi.
Împotriva sus menţionatei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta A.R.R. criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a criticat sentinţa pe faptul că probatoriile au fost eronat interpretate de instanţă, în speţă nefiind îndeplinite prevederile art. 14 Legea nr. 554/2004, respectiv cadrul bine justificat şi paguba iminentă.
De asemenea, Curtea de Apel a dispus greşit suspendarea unor adrese care în opinia recurentei nu sunt acte administrative, neproducând prin ele însele efecte juridice.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele şi lucrările dosarului, cât şi motivele de recurs Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 14 Legea nr. 554/2004, prevăd că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagubei iminente, persoana vătămată poate solicita instanţei competente, suspendarea executării actului administrativ.
Rezultă fără putinţă de tăgadă din ansamblul probator administrat, că măsurile luate în speţă sunt de natură să-i cauzeze intimatului-reclamant prejudicii grave, în sensul că ar trebui să participe la o nouă licitaţie, deşi licenţele sale au valabilitate până în anul 2008. De asemenea, ar prejudicia-o şi o eventuală anulare a actelor în cadrul desfăşurării unei noi licitaţii, avându-se în vedere că la licitaţie vor fi scoase, traseele executate de altcineva şi nu de reclamanta-intimată, pentru că nu există un temei legal.
Din dispozitivul sentinţei atacate rezultă că instanţa de fond a dispus suspendarea deciziei nr. 90/2006 şi nu a unor acte premergătoare până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii conform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
De altfel, a fost soluţionată şi acţiunea pe fondul ei conform sentinţei civile nr. 105/2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, prin care acţiunea a fost admisă pentru reclamanta-intimată.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de A.R.R., conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.R.R. împotriva sentinţei civile nr. 46/ F-C din 17 aprilie 2006 a curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 800/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 805/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
