ICCJ. Decizia nr. 806/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 806/2007

Dosar nr. 4463/46/2006

Şedinţa publică din 8 februarie 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 9 octombrie 2006, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 1498/2006, reclamanta D.A. a invocat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.V., excepţia de nelegalitate a HG nr. 1550/2004 şi a art. 11 din Normele Metodologice ce fac parte din această hotărâre.

În motivare, reclamanta a arătat că textul este nelegal „dacă şi în măsura în care se referă la situaţiile juridice rezolvate anterior intrării lui în vigoare". Reducerea procentului pensiei de urmaş de la 100 % la 50 % din pensia cuvenită titularului decedat, vizează, în opinia sa, cazurile soluţionate ulterior intrării în vigoare a art. 11 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 1550/2004.

A mai susţinut că textul respectiv este nelegal şi în raport cu dispoziţiile art. 15 şi ale art. 51 din Constituţia României şi ale art. 1 C. civ. Astfel, HG nr. 1550/2004 trebuia să respecte principiul că, prin recalculare, să nu fie încălcate drepturi câştigate anterior.

Cu privire la această excepţie, reclamanta a mai menţionat că printre principiile Legii nr. 19/2000 este şi acela al contributivităţii şi, atâta timp cât angajaţii C.F.R. nu au contribuit mai mult decât ceilalţi angajaţi la sistemul public de pensii, nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de o pensie mai favorabilă.

Dispoziţia expresă a Legii nr. 19/2000 este aceea ca toate categoriile de pensionari să aibă pensiile calculate în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, începând cu data de 1 martie 2005.

Prin încheierea din data de 23 octombrie 2006, Tribunalul Vâlcea a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi a înaintat dosarul la Curtea de Apel Piteşti pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată.

Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 111/ F-C din 4 decembrie 2006, a respins excepţia de nelegalitate a HG nr. 1550/2004.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, deoarece, la momentul intrării în vigoare a HG nr. 1550/2004, era în vigoare Legea nr. 29/1991, care nu conţinea reglementări în acest sens, iar dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, se aplică actelor administrative cu caracter individual emise ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta D.A.

Recurenta a susţinut că, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, putea invoca excepţia de nelegalitate „oricând".

A mai susţinut că excepţia este nu numai admisibilă, dar şi întemeiată, reiterând susţinerile de la fond şi arătând, în esenţă, că reducerea procentului pensiei C.F.R. de urmaş de la 100 % la 50 %, prin dispoziţiile art. 11 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 1550/2004, este nelegală şi neconstituţională, în măsura în care se aplică pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a HG nr. 1550/2004, deoarece beneficiarii acestora au un drept câştigat şi legea civilă nu retroactivează.

Ca motiv de ordine publică, în şedinţa de la 8 februarie 2007, recurenta reclamantă a învederat faptul că instanţa de fond a soluţionat excepţia de nelegalitate fără a cita în cauză Guvernul României, în calitate de emitent al actului administrativ atacat.

Analizând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va admite recursul în sensul şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cerere părţii interesate, iar instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului în fond, va sesiza prin încheiere motivată instanţa de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.

Este de necontestat că, prin art. 4 din Legea nr. 554/2004 s-a stabilit regimul juridic aplicabil instituţiei excepţiei de nelegalitate, într-o formulă asemănătoare excepţiei de neconstituţionalitate.

Spre deosebire de excepţia de neconstituţionalitate, excepţia de nelegalitate vizează acte administrative unilaterale, iar nu legi sau ordonanţe. Numai că legiuitorul nu distinge între actele administrative individuale şi cele normative, ambele categorii aparţinând sferei largi a actelor administrative unilaterale, sens în care sunt şi dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. De altfel, în sfera raporturilor juridice administrative nu poate fi confundat caracterul unilateral al unui act administrativ cu cel individual, cele două noţiuni având un conţinut juridic diferit.

Unilateralitatea unui act administrativ semnifică manifestarea unică de voinţă a autorităţii emitente, iar nu dimensiunile sferei de adresabilitate a acestuia.

În cauză, se constată că, în mod greşit, instanţa a calificat actul administrativ supus cenzurii pe calea excepţiei de nelegalitate ca fiind un act administrativ cu caracter individual.

Reglementând efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilit în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, HG nr. 1550/2004 este un act administrativ unilateral, care are caracter normativ, prin sfera sa de aplicabilitate generală.

Calificându-l greşit, prima instanţă a stabilit în mod eronat şi că acestui act nu-i sunt aplicabile prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Legea nr. 554/2004 prevede în mod expres în art. 11 alin. (4) că, alături de ordonanţele guvernului sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale, actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate în contencios administrativ oricând.

Prin urmare, în mod eronat, Curtea de Apel a apreciat ca fiind inadmisibilă excepţia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ.

Pe de altă parte, aşa după cum se poate observa, emitentul actului administrativ în speţă este Guvernul României, acesta nefiind citat în cauză şi neparticipând la dezbateri în faţa instanţei de fond.

S-au încălcat astfel prevederile art. 85 C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor. Aceste dispoziţii legale se completează cu dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, instanţa de contencios administrativ se pronunţă după procedura de urgenţă, în şedinţă publică şi cu citarea părţilor şi cu prevederile art. 13 alin. din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, „la primirea cererii, instanţa va dispune citarea părţilor şi va putea cere autorităţii al cărui act este atacat să îi comunice întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei".

Prin urmare, constatându-se că sentinţa este nelegală, se va admite recursul, se va casa această hotărâre şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a se soluţiona pe fond excepţia de nelegalitate invocată în cauză, în contradictoriu şi cu emitentul actului atacat, respectiv Guvernul României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta D.A. împotriva sentinţei civile nr. 111/ F-C din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 806/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs