ICCJ. Decizia nr. 811/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 811/2007
Dosar nr. 10998/1/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 51 din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul L.C.I., aşa cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta A.N.V., a dispus anularea Ordinului nr. 6760 din 7 septembrie 2005 emis de pârâtă, prin care a fost sancţionat cu diminuarea drepturilor salariale cu 5 % pe o perioadă de 3 luni, pentru săvârşirea abaterilor prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. j) şi alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999 şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 72 lei către reclamant.
Recursul declarat de pârâta A.N.V. prin D.R.V.C., împotriva sus menţionatei sentinţe, a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2351 din 21 iunie 2006, hotărârea atacată fiind modificată, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că faptele reţinute ca abateri în sarcina intimatului –reclamant au fost arătate în mod concret în raportul care a stat la baza ordinului de sancţionare, iar sancţiunea a fost corect aplicată şi individualizată în raport cu gravitatea abaterilor fiind vorba despre o sancţiune mai puţin gravă, neexistând motive pentru anularea ordinului atacat în cauză.
La data de 7 iulie 2006, reclamantul L.C.I. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţată de instanţa de recurs.
Invocând în drept dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatorul a arătat că hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unor greşeli materiale care se reflectă atât în aspecte legate de procedură cât şi aspecte legate de fondul pricinii.
Astfel, în motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat că în mod greşit instanţa de recurs s-a prevalat de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., în condiţiile în care recurenta D.R.V.C. nu a indicat expres motivele de recurs, că nu au fost analizate toate excepţiile invocate de contestatorul – intimat şi că cercetarea pe fond a cauzei s-a făcut în lipsa indicării unui temei juridic clar de către recurentă.
Examinând prezenta contestaţie în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că:
Aşa cum rezultă din cuprinsul prevederilor art. 318 C. proc. civ. condiţiile pentru ca o astfel de contestaţie în anulare specială (cum este denumită în doctrina de specialitate) să fie admisibilă este necesar, pe de o parte, ca hotărârea atacată să fie pronunţată în recurs, iar pe de altă parte, contestatorul să-şi sprijine contestaţia pe unul din motivele arătate expres şi limitativ de textul legal menţionat.
În speţă, dacă cea dintâi condiţie este îndeplinită, fiind atacată Decizia nr. 2351/2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de recurs, nu acelaşi lucru se poate spune despre cea de-a doua condiţie de admisibilitate arătată mai înainte.
Atât doctrina cât şi jurisprudenţa în materie au stabilit în mod constant că sunt „greşeli materiale" în sensul art. 318 C. proc. civ., invocate în cazul de faţă – greşeli de fapt, involuntare, iar nu esenţiale, greşeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziţii legale, de rezolvare a unor incidente procedurale sau de apreciere a probelor.
Scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a da posibilitatea retractării unei hotărâri care este rezultatul unei greşeli în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi nu acela de a deschide părţilor calea recursului la recurs.
Cum aspectele menţionate în cauza de faţă vizează greşeli de judecată şi nu greşeli materiale în sensul art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 2351/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, apare ca inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de L.C.I. împotriva deciziei nr. 2351 din 21 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 806/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 823/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
