ICCJ. Decizia nr. 825/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 825/2007
Dosar nr. 36065/2/2005
Şedinţa publică din 9 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1572 din 27 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea prin care reclamantul D.M. a solicitat anularea deciziei de imputare emisă de pârâtul I.G.P.F. şi a Hotărârii nr. 56 din 19 octombrie 2005 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I.
În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că prin Decizia de imputare din 21 iunie 2005, reclamantului i s-a imputat suma de 133.064.673 ROL, încasată necuvenit cu titlu de compensaţie pentru chirie în perioada 30 mai 2002 – 30 aprilie2005.
Prin Hotărârea nr. 56 din 19 octombrie 2005, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I. i-a admis plângerea reclamantului împotriva Hotărârii nr. 202.873/2005 a Comisiei de soluţionare a Contestaţiilor din cadrul I.G.P.F. în sensul diminuării sumei imputate cu valoarea aferentă perioadei 19 noiembrie 2004 – 30 aprilie 2005.
Din analiza probei cu înscrisuri administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 2 lit. d) din Metodologia privind acordarea şi încetarea plăţii compensaţiei lunare pentru chirie, aprobată prin HG nr. 66/2003, de a raporta în scris, imediat, orice schimbare intervenită, de natură să modifice cuantumul sau calitatea de beneficiar al compensaţiei lunare pentru chirie.
A reţinut, de asemenea, că în perioada 30 mai 2002 – 17 noiembrie 2004, reclamantul a încasat necuvenit compensaţia lunară pentru chirie, în condiţiile în care a avut domiciliul în aceeaşi localitate în care a fost mutat în interesul serviciului (Turnu Măgurele), situaţie care a determinat încălcarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 şi ale art. 1 din HG nr. 66/2003.
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către reclamant, care a solicitat modificarea ei în sensul admiterii acţiunii şi anulării deciziei de imputare a sumei de 88.560.000 ROL.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a reluat motivele de nelegalitate a actelor administrative deduse judecăţii, arătând că Legea nr. 80/1995 stipulează clar dreptul la indemnizaţia pentru chirie, care se acordă cadrelor militare mutate într-o altă garnizoană decât cea în care îşi au domiciliul.
A mai arătat că a avut domiciliul în comuna Spanţov, judeţul Călăraşi, în perioada 15 noiembrie 1987 – 12 decembrie 1989 şi municipiul Giurgiu, în perioada 12 decembrie 1989 – 08 august 1991, astfel că la data de 01 decembrie 1989 nu avea domiciliul în municipiul Turnu Măgurele, judeţul Teleorman, aşa cum se arată în sentinţa recurată.
De asemenea, a arătat că la încheierea căsătoriei sale (24 iulie 1994), avea domiciliul în satul Izvor, comuna Izlaz, judeţul Teleorman, conform adresei din 7 iunie 2005, emise de Primăria localităţii menţionate şi că evidenţa Serviciului Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor Turnu Măgurele este eronată, aşa cum rezultă, de altfel, din adresa din 1 august 2005, conform căreia „posturile comunale arendate Poliţiei Turnu Măgurele au deţinut ştampile pentru stabilirea domiciliului şi anunţarea reşedinţei precum şi formulare tipizate în acest sens, motiv pentru care mai pot apărea unele menţiuni de domiciliu sau reşedinţă, fără a fi menţionate în cadrul formaţiunii, atât pe fişa de evidenţă locală a persoanei, cât şi în evidenţa de date automate".
Invocând prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 şi ale normelor de aplicare aprobate prin O.M.A.I. nr. 501 din 29 septembrie 1995 şi apoi prin HG nr. 66/2003, recurentul-reclamant a arătat că acordarea compensaţiei pentru chirie s-a făcut în mod legal şi că la controlul financiar de gestiune din data de 4 octombrie 2002 nu au fost constatate nereguli.
De asemenea, recurentul-reclamant a arătat că nu s-au luat în calcul prevederile din extrasele O.M.A.I. nr. 501/1995 şi nr. 209/2002, cu privire la încetarea dreptului la compensaţia lunară pentru chirie.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimaţii-pârâţi M.A.I. şi I.G.P.F. au arătat, în esenţă, că în sarcina recurentului-reclamant a fost stabilită în mod corect răspunderea materială prevăzută de art. 20 alin. (1) din OG nr. 121/1998, pentru că în perioada 30 mai 2002 – 19 noiembrie 2004 a încasat fără drept compensaţia lunară pentru chirie, în condiţiile în care a avut domiciliul în localitatea în care a fost mutat în interesul serviciului.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate în recurs şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de înscrisurile depuse la dosarul de recurs, conform art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Prin actele administrate supuse controlului de legalitate, recurentului-reclamant i-a fost imputată contravaloarea compensaţiei lunare pentru chiria încasată în perioada 30 mai 2002 – 17 noiembrie 2005, reţinându-se, în esenţă, că în perioada respectivă acesta avea atât domiciliul, cât şi reşedinţa, în localitatea Turnu Măgurele, unde îşi desfăşura şi serviciul militar - considerent însuşit şi de instanţa de fond.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, „cadrele militare în activitate, mutate în interesul serviciului într-o altă garnizoană decât cea în care îşi au domiciliu, în situaţia în care nu li se poate asigura spaţiul de locuit corespunzător, au dreptul la o compensaţie lunară pentru chirie reprezentând 25 % din chiria lunară".
Conform menţiunilor din buletinul de identitate eliberat la data de 23 ianuarie 1997 în perioada supusă analizei recurentul-reclamant a avut domiciliul în municipiul Turnu Măgurele, judeţul Teleorman, în aceeaşi garnizoană în care îşi desfăşoară şi activitatea de militar.
Acelaşi domiciliul figurează în adresele din 31 mai 2005 şi din 2 iunie 2005 emise de S.P.C.E.P. şi 21 iunie 2005, emisă de I.N.E.P.
Nu poate fi reţinută susţinerea recurentului-reclamant, în sensul că în evidenţele S.P.C.E.P. ar exista erori de vreme ce nici în actul e identitate nu figurează vreo schimbare de domiciliu în perioada supusă analizei.
Împrejurarea că încheierea căsătoriei recurentului-reclamant a avut loc în comuna Izlaz, judeţul Teleorman, nu are relevanţă în cauză, pe de o parte, pentru că încheierea căsătoriei nu echivalează cu stabilirea domiciliului în localitatea respectivă pe de altă parte pentru că acest eveniment s-a produs în afara intervalului de timp pentru care au fost imputate sumele primite cu titlu de compensare a chiriei. Recurentul-reclamat şi-a stabilit domiciliul în comuna Izlaz abia în data de 17 noiembrie 2004, conform cărţii de identitate.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect legalitatea deciziei de imputare şi a Hotărâri nr. 56 din 19 octombrie 2005 a Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor neexistând motive de modificare sau casare a sentinţei atacate, potrivit art. 304 ori 3041 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel încât va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.M. împotriva sentinţei civile nr. 1572 din 27 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 823/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 832/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
