ICCJ. Decizia nr. 877/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 877/2007
Dosar nr. 10638/1/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 iunie 2005, B.T. a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, să se dispună anularea Ordinului nr. 441 din 16 mai 2005, prin care a fost eliberat din funcţia publică de director executiv adjunct la D.A.D.R. a Judeţului Dolj, ca nelegal. De asemenea a cerut reintegrarea sa în această funcţie şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite până la reintegrare şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost numit în funcţia de director executiv adjunct la D.A.D.R. la data de 21 aprilie 2003 ca urmare a concursului susţinut, corespunzător prevederilor Legii nr. 188/1999 şi a regulamentelor de aplicare a acesteia. Că, măsura eliberării sale din această funcţie publică de conducere pe considerente legate de reorganizarea administrativă a autorităţii publice nu este reală, iar Ordinele Ministeriale invocate, nr. 342 şi 343 din 10 mai 2005, au un caracter formal.
În opinia sa, nu au fost respectate dispoziţiile art. 87 alin. (7) din Statutul funcţionarilor publici, deoarece prin reorganizarea activităţii, în sensul acestui act normativ se înţelege mutarea autorităţii publice în altă localitate sau modificarea substanţială a Instituţiei, ori a structurii organizatorice a compartimentelor de specialitate.
În plus, potrivit legii, autoritatea publică centrală avea obligaţia să asigure realizarea efectivă a drepturilor consacrate în beneficiul funcţionarilor publici, inclusiv cel de redistribuire în altă funcţie publică, corespunzătoare pregătirii profesionale şi vechimii în muncă, ceea ce nu s-a făcut.
La termenul din 20 octombrie 2005, la solicitarea reclamantului au fost introduşi în cauză, în calitate de pârâţi P.C., G.I., G.F., S.C. şi I.B., persoane despre care el a susţinut că trebuie să răspundă patrimonial pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate prin emiterea ordinului nelegal.
Prin sentinţa civilă nr. 162 din 20 aprilie 2006 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, în sensul că a dispus anularea Ordinul nr. 441 din 16 mai 2005, reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii acestuia şi obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale la plata drepturile salariale cuvenite lui B.T. de la data eliberării din funcţia de conducere şi până la reintegrarea efectivă.
Prin aceeaşi Hotărâre, primul pârât a fost obligat să plătească reclamantului suma de 30.000.000 lei cu titlu de daune morale şi s-a respins acţiunea faţă de ceilalţi pârâţi.
Instanţa a reţinut că Ordinele nr. 342 şi 343/2005 emise de Ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, nu au fost publicate în M. Of. şi pentru acest motiv, ele nu pot constitui temei legal pentru a justifica măsura eliberării reclamantului din funcţia de conducere. Totodată, s-au nesocotit dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 188/1999, deoarece prin adresa nr. 152476 din 16 mai 2005, a fost cerută A.N.F.P. o listă cu funcţii publice de conducere vacante, respectiv indicarea altor posturi de director executiv adjunct şi nu o listă a funcţiilor publice de execuţie vacante, în condiţiile în care la 3 mai 2005, B.T. îşi exprimase acordul pentru trecerea sa într-o astfel de funcţie, conform art. 87 alin. (3) din aceeaşi lege organică.
Cu privire la daunele morale, Curtea de Apel a arătat că ele se cuvin reclamantului în limita sumei de 30.000.000 lei, deoarece din actele medicale depuse în dosar rezultă că atât perioada premergătoare eliberării din funcţie, cât şi ulterior acestei perioade, martie şi decembrie 2005, el a suferit spitalizări, fapt ce dovedeşte cauzarea unui prejudiciu moral, estimat în raport de suferinţele suportate.
Împotriva sentinţei, au declarat recurs reclamantul B.T. şi pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Recurentul-reclamant a susţinut că Hotărârea primei Instanţe este netemeinică în privinţa exonerării de răspundere patrimonială a pârâţilor P.C., G.I., G.F., S.C. şi I.B.
De asemenea, a criticat sentinţa în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale stabilite în sarcina primului pârât, arătând că nu se justifică diminuarea acestora de la 60.000.000 lei la suma de 30.000.000 lei, în raport de suferinţele fizice şi psihice suferite prin faptul emiterii actului administrativ nelegal.
Prin petiţia înregistrată la data de 1 februarie 2007, recurentul-reclamant a cerut să se ia act de renunţarea sa la judecata recursului declarat în ceea ce priveşte pe pârâţii G.F., S.C., I.B., P.C. şi G.I.
Recursul, astfel cum a fost restrâns nu este fondat.
Concluzia se impune întrucât, aşa cum corect a reţinut Instanţa de Fond, anterior numirii în funcţia de conducere, reclamantul a fost o perioadă de timp pensionat medical şi a suferit spitalizări, fapt care dovedeşte existenţa unui prejudiciu moral.
Ţinând seama de această împrejurare, la care se adaugă suferinţele de ordin psihic cauzate reclamantului prin eliberarea sa abuzivă din funcţia publică de conducere şi apoi, de derularea litigiului dintre părţi, Instanţa de recurs apreciază că suma de 30.000.000 lei acordată cu titlu de daune morale este corespunzătoare şi suficientă pentru a se asigura o justă despăgubire conform art. 18 alin. (3) din Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004.
În consecinţă, urmează a se dispune respingerea recursului, astfel cum a fost restrâns, declarat de B.T., ca nefondat şi a se lua act de declaraţia acestuia că renunţă la judecata căii de atac în ceea ce-i priveşte pe pârâţii G.F., S.C., I.B., P.C. şi G.I.
În cadrul recursului său, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a susţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică deoarece s-a admis în parte acţiunea, deşi măsura eliberării din vechile funcţii publice de directori executivi adjuncţi la direcţiile judeţene pentru agricultură şi dezvoltare rurală a fost dispusă în mod unitar, pentru toate persoanele cărora li s-au redus funcţiile publice de conducere ca efect al reorganizării unităţilor, în temeiul art. 84 alin. (4) lit. b) şi alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
Pe de altă parte, Curtea de Apel a ignorat împrejurarea că prin adresa nr. 152476 din 16 mai 2005, Ministerul a cerut A.N.F.P., conform art. 86 alin. (2) din aceeaşi lege, să comunice dacă în baza sa de date există funcţii publice de conducere vacante, la care s-a răspuns negativ cu adresa nr. 802735 din 17 mai 2005.
În sfârşit, cu toate că a fost stabilită data concursului pentru ocuparea funcţiei de director executiv adjunct şi s-au obţinut avizele nr. 1968, 1969 şi 1970 din 26 mai 2005, reclamantul B.T. nu a înţeles să se înscrie şi să participe la concursul organizat.
Recursul este nefondat.
Din preambulul Ordinului nr. 441 din 16 mai 2005, emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale rezultă că eliberarea lui B.T. din funcţia publică de director executiv adjunctla D.A.D.R. a Judeţului Dolj a fost dispusă în baza art. 84 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, au fost avute în vedere Ordinul nr. 342 din 10 mai 2005, privind aprobarea structurii organizatorice cadru a D.A.D.R., judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi Ordinul nr. 343 din aceeaşi dată, privind aprobarea Regulamentului cadru de organizare şi funcţionare a direcţiilor menţionate mai sus.
Din probatoriile administrare a rezultat însă, faptul că în M. Of. al României, Partea I, sub numerele 342 şi 343/2005 au fost publicate două Ordine ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale care reglementează alte domenii de activitate decât cele care au fost avute în vedere la emiterea ordinului de eliberare din funcţia publică a reclamantului.
Prin adresa nr. 158627 din 3 martie 2006, semnată de către directorul Direcţiei resurse umane, salarizare, învăţământ se admite, de altfel, că Ordinele nr. 342 şi 343 din 10 mai 2005 nu au fost publicate, ci transmise doar persoanelor interesate.
Este aşadar evident că în raport de obligaţia de publicare impusă autorităţii emitente prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (4), art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică pentru elaborarea actelor normative, prima Instanţă era îndreptăţită să constate că datorită republicării în M. Of., cele două ordine trebuie considerate ca acte administrative normative inexistente.
Cu alte cuvinte, actele respective nu au intrat în vigoare şi, fiind sancţionate cu inexistenţa, nu puteau produce efecte juridice şi nici fundamenta emiterea actului administrativ individual.
În acelaşi mod judicios, prima instanţa a mai reţinut că autoritatea publică emitentă a nesocotit prevederile art. 86 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, pentru că prin adresa nr. 152476 din 16 mai 2005, ea a solicitat A.N.F.P. să-i comunice o listă a funcţiilor publice de conducere vacante, respectiv indicarea altor posturi de director executiv adjunct şi nu o listă cu funcţiile publice de execuţie vacante, în condiţiile în care la data de 3 mai 2005, reclamantul îşi dăduse acordul scris pentru numirea într-o astfel de funcţie.
Justeţea criticii adusă sentinţei în legătură cu pretinsa reducere a postului, determinată de modificarea în proporţie de peste 50 % a atribuţiilor specifice funcţiei de conducere, este infirmată de ansamblul probatoriilor administrate în cauză.
Este semnificativă sub aspectul analizat, concluzia la care a ajuns expertul contabil B.C., care în raportul de analiză - diagnostic comparativă a precizat că ordinele, structurile organizatorice, regulamentele nou emise, nu reprezintă reorganizarea activităţii D.A.D.R. a Judeţului Dolj în general şi nici o schimbare de atribuţii ale directorului executiv adjunct, în particular, în sensul Legii privind statutul funcţionarilor publici.
Adăugând la toate aceste considerente, practica judiciară constantă care s-a conturat în urma admiterii unor acţiuni similare cu cea din prezentul litigiu, Înalta Curte de Casaţie şi justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică.
În consecinţă va fi respins şi, recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 162 din 20 aprilie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Respinge, astfel cum a fost restrâns recursul declarat de B.T: împotriva aceleiaşi sentinţe.
Ia act de renunţarea la judecata recursului, a recurentului B.T. faţă de intimaţii G.F., S.C., I.B., P.C. şi G.I.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 874/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 887/2007. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
