ICCJ. Decizia nr. 893/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 893/2007
Dosar nr. 3808/33/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 februarie 2006 reclamantul S.V. a chemat în judecată C.L.M.C.N. şi A.O.R.V.F.C., solicitând obligarea primului pârât la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a apartamentului din Cluj-Napoca, anularea hotărârii şi a protocolului prin care celei de a doua pârâte i-a fost retrocedat apartamentul respectiv, pe care îl deţine în calitate de chiriaş. Ulterior a fost introdusă în cauză şi Comisia de retrocedare a unor bunuri ce au aparţinut cultelor religioase.
În motivarea acţiunii reclamantul susţine că, după apariţia Legii nr. 112/1995, a cumpărat apartamentul în cauză, motiv pentru care C.L.M.C.N. în mod abuziv l-a restituit pârâtei.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 454 din 30 octombrie 2006 a respins ca tardivă acţiunea faţă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparţinut unor culte religioase şi a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere în contradictoriu cu pârâţii C.L.M.C.N. şi A.O.R.V.F.C.
Instanţa a apreciat că, faţă de dispoziţiile Legii nr. 29/1990 aplicabile în speţă, acţiunea reclamantului este tardivă, deoarece a fost formulată abia la data de 14 februarie 2006.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul S.V., susţinând în esenţă că instanţa de fond i-a încălcat dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii dezbaterilor.
În ce priveşte excepţia de tardivitate a introducerii acţiunii, recurentul arată că aceasta nu operează, faţă de dispoziţiile Decretului nr. 167/1958, care stabileşte că nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând într-un termen general de prescripţie de 3 ani.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 307 din 24 mai 2004, Comisia de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, a dispus retrocedarea în natură a imobilului în care recurentul-reclamant deţine un apartament închiriat, în favoarea A.O.R.V.F.C.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (7) din OUG nr. 94/200, aprobată prin Legea nr. 501/2002, „deciziile comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia".
Decizia în cauză a fost emisă la 24 mai 2005 şi nu a fost comunicată recurentului-reclamant, întrucât acesta nu era parte a acelui raport juridic, însă la data respectivă erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 29/1990. În speţă nu sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. ultim. al acestei legi, termenul de introducere a acţiunii prin care se solicită anularea unui act administrativ individual este cel mult un an de la data primirii răspunsului sau după caz, de la data emiterii actului şi nu de 6 luni cum greşit apreciază instanţa de fond.
Aşa fiind, acţiunea reclamantului înregistrată abia la data de 14 februarie 2006 este cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.V. împotriva sentinţei civile nr. 454 din 30 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 892/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 895/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
