ICCJ. Decizia nr. 899/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 899/2007
Dosar nr. 3500/36/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.G. a chemat în judecată C.J.P.T., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 5701 din 30 iunie 2006 emisă de aceasta din urmă şi stabilirea calităţii sale de beneficiar urmaş al Legii nr. 189/2000, cu consecinţa acordării drepturilor cuvenite.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că soţia sa P.S. s-a născut la data de 27 septembrie 1933 în localitatea Kiose – Aidin, Bulgaria şi a decedat la data de 24 martie 1994. Părinţii soţiei arată reclamantul, au făcut obiectul schimbului de populaţie în luna septembrie 1940, în urma aplicării Tratatului româno-bulgar de la Craiova, împreună cu familia.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 726/ CA din 2 noiembrie 2006 a admis contestaţia formulată de reclamant dispunând anularea Hotărârii nr. 5701 din 30 iunie 2006 şi recunoaşterea calităţii de beneficiar a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru reclamant, plata urmând a se face începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că în cauză nu s-au produs dovezi din care să rezulte că reclamantul s-ar fi căsătorit după decesul soţiei sale pe de o parte, iar pe de alta, defuncta sa soţie s-a născut anterior datei la care părinţii acesteia au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu şi a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, urmare a persecuţiilor etnice exercitate, asupra lor.
Împotriva acestei sentinţe considerată netemeinică şi nelegală a declarat recurs C.J.P.T.
Recurenta a susţinut că intimatul nu a făcut dovada că soţia sa a fost strămutată întrucât contractul de vânzare-cumpărare nu face el însuşi această dovadă ci conform acestuia se poate dovedi doar faptul că tatăl reclamantei, în calitate de colonist a cumpărat în anul 1947, de la statul român teren şi casă.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Conform art. 1 lit. f) din Legea nr. 189/2000 în categoria persoanelor ce beneficiază de prevederile legii sunt şi persoanele care sunt „soţul sau soţia persoanei" ce a suferit persecuţii etnice, cu condiţia să nu se fi căsătorit.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2000, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficial, prin declaraţie cu martori.
În acelaşi sens dispoziţiile art. 1 pct. 1 din Legea nr. 319 din 27 mai 2002, prevăd că:
„Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
În cauză, singura probă existentă este acel contract de vânzare-cumpărare (dosar fond) care atestă doar faptul că părinţii soţiei decedate a reclamantului au cumpărat de la Statul român teren şi casă nu şi faptul că aceştia au fost strămutaţi.
Cum potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite şi cum în cauză materialul probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia unei împrejurări de fapt deplin stabilite se impune completarea probatoriului cu probe care să dovedească strămutarea soţiei reclamantului şi perioada strămutării.
Faţă de cele ce preced recursul va fi admis se va casa sentinţa atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinţei civile nr. 726/CA72006 din 2 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 898/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 901/2007. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
