ICCJ. Decizia nr. 891/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 891/2007
Dosar nr. 2620/33/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.I. a chemat în judecată pârâţii M.A.I., M.M.S.S.F., M.A.N. şi S.R.I., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceştia să dispună suspendarea următoarelor texte din actele normative, pe care le consideră nelegale: pct. 13.3 din ordinul M.A.I. nr. 266 din 28 mai 2002 şi pct. 1.2 alin. (3) din Nota comună a M.M.S.S.F., C.N.P.D.A.S. nr. 1984 din 26 septembrie 2001, M.A.N. nr. DR 3042 din 3 octombrie 2001, M.I. nr. 172738 din 20 septembrie 2001 şi S.R.I. nr. 108838 din 24 septembrie 2001 potrivit căruia drepturile cuvenite sau aflate în plată până la 1 aprilie 2001 se plătesc în continuare de sistemul de pensii unde se aflau în plată, sau după caz, de către sistemul la care s-a depus cererea de pensionare, anterior datei de 1 aprilie 2001 şi care nu au fost soluţionate.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a formulat recurs graţios împotriva acestor acte, că în cauză este vorba de un caz bine justificat şi că prin suspendarea celor două texte urmăreşte prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, referitor la cazul bine justificat reclamantul a arătat că actele atacate vizează o dublă aparenţă de ilegalitate din perspectiva nepublicării lor, iar în ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, relevă că în ceea ce-l priveşte există iminenţa producerii unui prejudiciu viitor în sensul că diferenţa dintre o pensie militară şi una de stat este semnificativă.
Curtea de apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 279 din 22 iunie 2006 a admis cererea de suspendare formulată de reclamant, dispunând suspendarea executării dispoziţiei cuprinse la pct. 133 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 164/2000 privind pensiile militare de stat prevăzute în Anexa la Ordinul de aprobare nr. 266 din 28 mai 2002 emis de M.I., până la soluţionarea cauzei de către instanţa de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că ordinul în cauză are regimul juridic al unui act administrativ unilateral cu caracter normativ cu tot cortegiul de consecinţe, inclusiv al acesteia privind obligativitatea publicării.
Referitor la condiţia ca măsura suspendării să fie necesară a fi luată pentru prevenirea unei pagube iminente, curtea a reţinut că prin executarea dispoziţiilor contestate reclamantul ar preveni un prejudiciu material viitor şi permisibil.
În consecinţă, Curtea a reţinut că cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite astfel că a dispus suspendarea executării dispoziţiilor cuprinse în cele două texte precizate până la pronunţarea instanţei de fond.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică au declarat recursul M.A.I., M.M.S.S.F., M.A.N. şi S.R.I.
Recurentul M.A.I. a susţinut în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că plângerea prealabilă este legal formulată, întrucât din înscrisurile depuse rezultă că intimatul a luat cunoştinţă de actele normative invocate la data de 17 mai 2004, iar recursul graţios a fost depus la data de 8 mai 2006.
Referitor la obligativitatea publicării actelor administrative unilaterale cu caracter normativ, s-a susţinut că aceste acte nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficiul al României (art. 27 alin. (3) din HG nr. 555/2001).
Recurentul M.M.S.S.F. a susţinut în esenţă, că dispoziţiile cuprinse la punctul 13.3 din Ordinul M.A.I. nr. 266/2002, cu modificările şi completările ulterioare şi punctul 1.2. alin. (3) din nota comună nu sunt contrare prevederilor legale invocate. Aceste acte normative susţine recurentul, stabilesc în esenţă, că pensionarii aflaţi în plată în aprilie 2001 în sistemul public sau militar nu mai au posibilitatea admisă de legislaţia anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 şi Legii nr. 164/2001 de a opta pentru schimbarea pensiei în alt sistem decât cel în care se află în plată.
M.A.N. în recursul declarat, a susţinut că reclamantul-intimat nu justifică nici un interes în suspendarea aplicării de către M.Ap.N. a pct. 1.2. alin. (3) al notei comune, întrucât nu este pensionar fost salariat al M.Ap.N. ci al M.A.I. şi nu o decizie a M.Ap.N. a fost atacată pe fondul dreptului de asigurări sociale. În acest sens, susţine recurentul, instanţa trebuia să se pronunţe doar asupra suspendării aplicării de către M.A.I. a pct. 1.2. alin. (3) al Notei comune.
A mai susţinut şi că Nota comună în litigiu nu are caracterul unui act administrativ aşa cum susţine reclamantul astfel că plângerea prealabilă este inadmisibilă precum şi faptul că reclamantul nu justifică paguba iminentă care s-ar produce până la soluţionarea irevocabilă a demersului vizând anularea pct. 1.2. alin. (3) al Notei comune.
Cât priveşte recursul declarat de S.R.I., urmează să se constate că acesta este nul deoarece motivele de recurs s-au depus la 19 decembrie 2006, deşi hotărârea atacată a fost comunicată la data de 21 iulie 2006, iar declaraţia de recurs s-a înregistrat la 4 septembrie 2006.
Potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute de alin. (2) al aceluiaşi articol.
Cum în speţă, nu există motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se constata nulitatea acestuia.
Referitor la recursurile declarate de M.A.I., M.M.S.S.F. şi M.A.N., urmează să se constate că sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
Actul administrativ, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice".
În cauză, reclamantul a solicitat suspendarea executării unor texte cuprinse în două acte administrative până la soluţionarea fondului de către prima instanţă, invocând dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Ordinul M.I. nr. 266 din 28 mai 2002 a fost emis în aplicarea dispoziţiilor art. 85 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, având regimul juridic al unui act administrativ unilateral cu caracter normativ.
Referitor la Nota Comună emisă de M.M.S.S.F., M.A.N., S.R.I. şi M.A.I., urmează să se constate că prin scopul şi finalitatea acesteia are regimul juridic al unui act administrativ unilateral cu caracter normativ, fiind supus obligaţiei publicării.
Măsura suspendării actului administrativ este o măsură excepţională care se ia în condiţiile existenţei unui caz bine justificat şi pentru preîntâmpinarea producerii unui prejudiciu.
În speţă, cele două texte ce se cer a fi suspendate au fost deja aplicate reclamantului, însă analiza se circumscrie şi efectului pe care l-ar avea acestea în faţa instanţei civile, aplicarea acestor texte echivalând cu paguba ce ar rezulta ca diferenţă între pensia militară şi cea de stat.
Cât priveşte faptul că cererea de suspendare ar fi inadmisibilă în raport de Decizia nr. 1057/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmează să se constate că aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, acest punct de vedere nu poate fi împărtăşit, întrucât prin această decizie Înalta Curte a modificat hotărârea Curţii de apel prin care s-au constatat a fi nelegale cele două texte de lege contestate, neavând loc o analiză de fond şi nepronunţându-se în substanţă cu privire la cele două texte de lege, ci reţinând că o cenzură cu privire la legalitatea celor două texte este posibilă atât pe calea unei acţiuni directe, cât şi a uneia incidentale.
Faţă de cele ce preced, recursurile declarate de M.A.I., S.R.I. şi M.A.N., urmează a fi respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul S.R.I. împotriva sentinţei civile nr. 279 din 22 iunie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de M.A.I., M.M.S.S.F. şi de M.A.N. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 889/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 892/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
