ICCJ. Decizia nr. 895/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 895/2007
Dosar nr. 1892/35/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul F.I. a chemat în judecată C.J.P.S.M., solicitând instanţei ca in contradictoriu cu aceasta şi pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea Hotărârii nr. 266 din 26 mai 2006 emisă de pârâtă în aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în urma Diktatului de la Viena din august 1940 atât el cât şi ceilalţi patru fraţi ai săi au rămas orfani de ambii părinţi şi că minori fiind au fost împărţiţi rudelor apropiate. A mai arătat că în urma unei revolte împotriva jandarmilor maghiari el a fost obligat de autorităţile hortyste să părăsească satul natal şi să se refugieze la Arad la o mătuşă, până în anul 1947 când, s-a reîntors din refugiu.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 146/CA/2006 din 20 septembrie 2006 a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că la vârsta de numai 8 ani, petentul rămas orfan de ambii părinţi a fost preluat de o rudă apropiată spre creştere şi educare şi că faţă de cele ce rezultă din acte nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000 pentru a beneficia de drepturile corespunzătoare acestui act normativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, F.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut în esenţă că are calitatea de refugiat în sensul prevăzut de lege deoarece, a fost persecutat de către regimul hortyst, dar că, fapta sa fiind de notorietate pentru localnici, nu a găsit de cuviinţă să procure declaraţii scrise de la aceştia, necompletându-şi corect dosarul.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Prin normele de aplicare a Ordonanţei aprobate prin HG nr. 127/2000 în art. 2 persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate precum şi cele care au făcut obiectul unui tratat bilateral.
Dovada îndeplinirii condiţiilor cerute de lege se face cu acte şi se completează prin orice mijloace de probă, conform prevederilor art. 61 din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată.
În cauză din declaraţiile martorilor N.I., D.I., R.G. şi A.M. depuse în recurs de către recurent, rezultă fără dubii că acesta pedepsit în mod repetat de către jandarmii hortyşti pentru fapta de a fi găurit monede ungureşti şi determinat să-şi părăsească localitatea de domiciliu la acea vârstă fragedă, are calitatea de persoană persecutată şi refugiată din motive etnice urmând să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pe perioada cât a fost refugiat (1942 – 1945).
De altfel, faptul că recurentul – reclamant a fost refugiat din motive etnice rezultă nu numai din declaraţiile martorilor, ci şi din adresa A.J.S.M.R.R.E.D. în urma Diktatului de la Viena, depusă la dosarul de fond.
Cum obiectul şi scopul reglementării oferit de Legea nr. 189/2000 îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată şi cum recurentul a făcut pe deplin această dovadă recursul va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.I. împotriva sentinţei civile nr. 146/CA/2006 din 20 septembrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond admite acţiunea formulată de reclamantul F.I.
Anulează Hotărâre nr. 266 din 26 mai 2006 emisă de C.J.P.S.M. şi obligă pe pârâtă să acorde reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 15 mai 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2006.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 893/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 897/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
