ICCJ. Decizia nr. 897/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 897/2007
Dosar nr. 2795/35/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta L.A. a chemat în judecată C.J.P.B., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 12089 din 4 august 2006 emisă de pârâtă şi obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a fost refugiată împreună cu părinţii din localitatea Subpiatră în zona Vîrciorog – Dobreşti – Beiuş, începând din anul 1941 până în anul 1945.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 174/CA/2006-PI din 27 octombrie 2006 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă reţinând că declaraţiile martorilor date în instanţă nu pot fi avute în vedere de către aceasta, întrucât aspectele relatate nu se coroborează cu aspectele pe care tot ei le-au declarat în faţa notarului şi care au fost consemnate în declaraţiile autentice depuse la dosar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs L.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond i-a respins acţiunea, întrucât atât din extrasul de la Arhivele Naţionale cât şi din declaraţiile martorilor reiese că a fost refugiată împreună cu părinţii din cauza persecuţiei etnice şi îndeplineşte condiţiile cerute de Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ.
Recursul este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acesteia persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice respectiv a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Prin normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, precum şi persoanele care au fost expulzate sau au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Atât din analiza textului ordonanţei, cât şi din cea a normelor de aplicare a acesteia rezultă că problema esenţială în dobândirea acestor drepturi o reprezintă persecuţia etnică şi nu locul unde are loc refugierea persoanelor persecutate.
În speţă din extrasul nr. C/229 din 18 ianuarie 2005 emis de D.J.B.A.N. rezultă că în registrul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria în perioada 1940 – 1944 figurează numita J.F. (mama reclamantei).
De asemenea din declaraţiile notariale ale martorilor H.I. şi L.I. reiese că petenta împreună cu părinţii săi s-a refugiat din localitatea Subpiatră în localitatea Beiuş, în perioada septembrie 1941 – martie 1945.
În acelaşi sens sunt şi declaraţiile date de aceleaşi martore în faţa instanţei de judecată. Astfel ambele martore audiate, declară că, reclamanta a fost refugiată în perioada prevăzută de lege şi că, deşi nu cunosc precis motivul pentru care părinţii reclamantei s-au refugiat, ştiu că le era frică de soldaţii unguri şi că aceştia au împuşcat doi localnici din statul Subpiatra, din zona neocupată a statului.
Din conţinutul acestor declaraţii rezultă cu claritate că motivul refugiului l-a constituit persecuţia etnică la care erau supuşi localnicii fie chiar şi din partea neocupată a statului, atâta vreme cât soldaţii maghiari patrulau şi în această zonă.
Ca urmare, se constată că recursul este fondat urmând a fi admis, a se modifica sentinţa atacată în sensul anulării hotărârii C.J.P.B. şi obligării acesteia să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de lege, pe perioada refugiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de L.A. împotriva sentinţei civile nr. 174/CA/2006 din 27 octombrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond admite acţiunea formulată de reclamanta L.A.
Anulează Hotărârea nr. 12089 din 4 august 2006 emisă de C.J.P.B. şi obligă pe pârâtă să acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 15 septembrie 1941 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 895/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 898/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
