ICCJ. Decizia nr. 901/2007. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 901/2007

Dosar nr. 8536/54/2006

Şedinţa publică din 13 februarie 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluţia Procurorului general financiar nr. 13258/23D/2002 Colegiul Jurisdicţional Olt a fost sesizat cu stabilirea răspunderii pentru prejudiciul de 3.575.521.000 lei, plus foloase nerealizate de 339.104.000 lei, contestate prin procesul-verbal de control din 6 septembrie 2000 încheiat de D.C.F.O.

S-a reţinut că în perioada 1 iunie 1999 – 30 iunie 2000, S.J.S. s-a aprovizionat cu obiecte şi materiale sanitare în valoare de 4.033 mii lei de la SC I.R. SRL Slatina, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice de bunuri prin întocmirea necesarului pe fiecare comandă şi nu pe întreg anul bugetar 1999 – 2000, prin încălcarea condiţiilor de publicitate, ignorarea ofertelor depuse, netransmiterea către Comisia de licitaţie a ofertelor primite, neîntocmirea proceselor-verbale în condiţiile legii.

Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, soluţionând cererea de reexaminare formulată de C.G., prin Decizia nr. 31 din 19 iunie 2002 a dispus respingerea acesteia, reţinând, în esenţă, că prin art. 38 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 s-a instituit procedura legală, cale de urmat împotriva actului de clasare a procurorului financiar, cu două etape obligatorii în succesiunea lor, iar în speţă, nu a fost parcursă prima etapă.

Prin Decizia nr. 769 din 25 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul declarat de C.G. împotriva deciziei nr. 31/2002, a casat Decizia şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea cererii de reexaminare.

Aplicând noile dispoziţii ale OUG nr. 117/2003 cu privire la preluarea activităţii jurisdicţionale a instanţelor Curţii de Conturi, secţia Jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin încheierea din 12 noiembrie 2003 a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar aceasta, având în vedere prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 195/2004 a trimis dosarul spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.

Calificând cererea de reexaminare ca având natura juridică a unui recurs şi respectând principiul teritorialităţii, Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 772 din 15 aprilie 2005 şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Prin Decizia nr. 1104 din 2 noiembrie 2005 această instanţă şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 1132 din 4 aprilie 2006 a trimis cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova.

Astfel investită, Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa nr. 703 din 25 septembrie 2006 a admis cererea de reexaminare formulată de petentul C.G. în contradictoriu cu pârâţii S.J.S. şi Curtea de Conturi a României şi în consecinţă, a dispus anularea rezoluţiei Procurorului general financiar nr. 13258 din 20 martie 2002.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în speţă, au fost încălcate dispoziţiile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 republicată, în sensul că a fost încălcat termenul de 10 zile în care era necesar ca Procurorul general financiar să se pronunţe asupra plângerii formulate de organul de control financiar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.J.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurentul a susţinut în principal că nu are calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar a solicitat casarea sentinţei recurate, întrucât cererea de reexaminare este inadmisibilă deoarece, în speţă, nu s-a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare de nici o parte, astfel că petentul nu se putea adresa cu cerere de reexaminare Curţii de Conturi a României.

Recursul este nefondat.

Referitor la primul motiv de recurs, respectiv lipsa calităţii procesuale pasive a recurentului-pârât, urmează să se constate că această excepţie nu poate fi primită, atâta vreme cât prejudiciul s-a produs în patrimoniul S.J.S. scopul acestuia fiind acela de a-şi reîntregi acest patrimoniu, indispensabil desfăşurării în bune condiţii a activităţii propuse.

Cât priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, se susţin următoarele:

În fapt, prin rezoluţia de clasare nr. 13643/18D/2001 din 28 martie 2002 procurorul financiar inspector a dispus clasarea parţială a procesului verbal din 6 septembrie 2000 încheiat de D.C.F.O., constatând că nu există fapte cauzatoare de prejudiciu care să antreneze răspunderea civilă delictuală a directorului spitalului, C.G.

Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere D.C.F.O., la data de 11 mai 2001, care a fost sancţionată de Procurorul general financiar la data de 12 iunie 2002 însă aceasta nu a fost motivată.

De asemenea, urmează a se constata că deşi plângerea D.C.F.O. a fost înregistrată la data de 11 mai 2001, aceasta a fost soluţionată la data de 12 iunie 2002 şi nu în 10 zile de la primire, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată.

Într-adevăr, potrivit art. 37 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, astfel cum a fost republicată, procurorul financiar se pronunţă în termen de 10 zile de la primire asupra procesului-verbal de constatare, întocmind, după caz, actul de sesizare a colegiului jurisdicţional competent, actul de sesizare a organelor de urmărire penală ori actul de clasare.

Cum în cauză, au fost încălcate aceste prevederi legale, în mod corect instanţa de fond a admis cererea de reexaminare formulată de petentul C.G., dispunând anularea rezoluţiei Procurorul general financiar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de S.J.S., împotriva sentinţei civile nr. 703 din 25 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 901/2007. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs