ICCJ. Decizia nr. 921/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 921/2007
Dosar nr. 10049/1/2006
Şedinţa publică din 14 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată că:
Prin acţiunea formulată la Curtea de Apel Constanţa, reclamanţii R.N., I.L., U.C., D.A. şi D.L. au contestat Decizia nr. 47 din 27 martie 2006 emisă de pârâta Curtea de Apel Constanţa pentru punerea în aplicare a OG nr. 2/2006 şi a OG nr. 3/2006.
În motivare, reclamanţii au arătat că salariile funcţionarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunţări (...) orice limitare sau renunţare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută, în raport de prevederile art. 33 pct. 3 din OG nr. 92/2004, şi ale art. 37 pct. 3 din OG nr. 2/2006.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Încheierea din 18 mai 2006, Curtea de Apel Constanţa, constatând lipsa nejustificată a părţilor şi, totodată, faptul că nici una dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 242 alin. (2) C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei.
Împotriva acestei Încheieri, reclamanta I.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că a fost citată în mod legal pentru termenul din 18 mai 2006, iar citaţia cuprindea menţiunea: „în caz de neprezentare a părţilor, se va putea trimite un înscris, judecata urmând a se face în lipsă".
Recurenta mai arătă că s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta la judecarea cauzei, datorită faptului că a susţinut un examen la masterat, situaţie pe care o dovedeşte cu adeverinţa din 30 mai 2006.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport de criticile formulate de recurenta - reclamantă, cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Suspendarea judecării cauzei a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii Instanţa va suspenda judecata dacă nici una din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii.
Constatând că nici una dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. (2) C. proc. civ., Instanţa de Fond, în mod temeinic şi legal a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa nejustificată a părţilor.
Recurenta nu a înştiinţat Instanţa de Fond că s-ar afla în imposibilitate de prezentare.
Norma juridică din art. 242 alin. (1) pct. 2, este imperativă, astfel încât, dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, Instanţa este obligată să suspende judecata, fără a mai efectua vreun act de procedură.
Aflându-ne în cazul unei suspendări voluntare, recurenta avea posibilitatea de a solicita repunerea cauzei pe rol în temeiul art. 245 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel fiind, Curtea apreciază că măsura suspendării s-a dispus cu respectarea prevederilor legale, soluţia Instanţei de Fond fiind legală şi temeinică.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.L. împotriva Încheierii din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 913/2007. Contencios. Obligaţia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 924/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
