ICCJ. Decizia nr. 782/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 782/2007
Dosar nr. 7141/1/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 martie 2004, reclamanta SC M.C.C. SRL Hunedoara a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.F.P. (a cărui calitate procesuală a fost preluată de către A.N.A.F.) şi D.G.F.P. a Judeţului Hunedoara, anularea Deciziei nr. 30 din 3 februarie 2004 emisă de primul pârât şi a procesului - verbal din 27 noiembrie 2003 încheiat de cea de a doua pârâtă, cu consecinţa obligării autorităţii pârâte să-i ramburseze T.V.A. în sumă de 3.912.182.645 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că actele contestate sunt nelegale, fiind emise cu încălcarea prevederilor art. 4 din Ordinul nr. 1581/2003 al M.F.P. şi ale art. 3 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei centrale fiscale.
A mai susţinut că SC G.S. SA Oţelu Roşu nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale faţă de reclamantă, în sensul că nu a achitat preţul mărfurilor furnizate, în acest fel devenind exigibile daunele interese evaluate convenţional sub forma unor dobânzi stabilite anticipat şi care ulterior au fost facturate sub formă de dobândă, reţinându-se eronat că reclamanta nu a solicitat daune interese.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 65 din 31 martie 2004, a respins acţiunea, cu motivarea că valoarea totală a facturilor neîncasate de reclamantă de la SC G.S. SA Oţelu Roşu nu poate fi exclusă din baza de impozitare, deoarece nu reprezentau daune interese sau penalităţi solicitate pentru neîndeplinirea obligaţiilor de stornare operată de reclamantă, aceasta a diminuat eronat creanţa fiscală constând în T.V.A. de plată în sumă de 16.990.285.109 lei.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3918 din 21 iunie 2005, hotărârea fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi Instanţă, în vederea suplimentării probatoriului prin efectuarea unei expertize contabile care să lămurească aspectele legate de modalitatea de colectare a T.V.A. şi de rambursare a acesteia, în condiţiile în care societatea debitoare se află în procedură de reorganizare şi faliment.
Într-un nou ciclu procesual, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea şi a obligat reclamanta să plătească în favoarea expertului contabil M.A. suma de 6.000 RON, reprezentând onorariu de expert.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, având în vedere că reclamanta nu a achitat onorariul de expert şi a arătat în concluziile scrise că acţiunea a rămas fără obiect, întrucât satisfacerea dreptului pretins a fost obţinută printr-o hotărâre irevocabilă pronunţată într-o altă cauză, respectiv sentinţa civilă nr. 124/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5632 din 23 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva sentinţei pronunţată în fond după casare a declarat recurs în termen legal, reclamanta SC M.C.C. SRL Hunedoara, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând modificarea acestei hotărâri judecătoreşti, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenta a criticat sentinţa Instanţei de Fond după casare, arătând că în mod greşit s-a respins acţiunea deoarece:
1) dacă aprecia că reclamanta a renunţat la judecată, Instanţa trebuia să se ia act de acest fapt, prin încheiere;
2) Instanţa nu a analizat incidenţa autorităţii de lucru judecat în cauză, în ceea ce priveşte solicitarea de rambursare a T.V.A., întrucât erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ.;
3) în mod eronat notele scrise au fost considerate drept o manifestare expresă a intenţiei de a nu mai susţine acţiunea, în realitate fiind vorba, despre un punct de vedere cu privire la cererea de rambursare a T.V.A., în raport cu sentinţa civilă nr. 124/2005, rămasă irevocabilă;
4) au fost invocate în mod greşit prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, când erau, de fapt, aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004;
5) în mod eronat a fost obligată la plata cheltuielilor reprezentând onorariul expertului, având în vedere că nu au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză la pronunţarea hotărârii şi nici nu sunt incidente prevederile art. 274 C. proc. civ., întrucât nu a căzut în pretenţii pentru a datora cheltuielile respective.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Aşa după cum însăşi recurenta – reclamantă a susţinut prin notele scrise depuse la dosarul de fond, cererea sa a rămas fără obiect, întrucât satisfacerea dreptului pretins a fost obţinută printr-o hotărâre irevocabilă într-un alt dosar, pe baza unui alt temei juridic.
Acest aspect a fost reţinut în mod corect de către Curtea de Apel Alba Iulia.
Nu se poate susţine că Instanţa trebuia să ia act de renunţarea la judecată printr-o încheiere, întrucât nu s-a formulat în mod expres o astfel de cerere şi nici nu a fost astfel calificată intenţia exprimată de societate prin notele scrise.
Este greşită şi susţinerea recurentei, potrivit căreia Instanţa de Fond după casare trebuia să analizeze incidenţa autorităţii de lucru judecat şi aceea că erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ. privind existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, ţinând cont de faptul că, ea însăşi, în notele scrise menţionate, arată aşa după cum s-a citat mai sus, că hotărârea irevocabilă prin care s-a obţinut satisfacerea dreptului pretins s-a dat pe baza unui alt temei juridic.
Nici intenţia recurentei - reclamante nu a fost interpretată eronat ca fiind în sensul de a nu se mai susţine acţiunea, această concluzie rezultând în mod logic din modul de redactare a notelor scrise.
Faptul că, în considerentele sentinţei recurate, Instanţa de Fond a invocat dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1999 şi nu pe cele ale Legii nr. 554/2004, nu constituie o greşeală, deoarece, potrivit dispoziţiilor tranzitorii ale art. 27 din Legea nr. 554/2004, cauzele aflate pe rolul Instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării Instanţei, or la data sesizării Instanţei, 5 martie 2004, era în vigoare Legea nr. 29/1990.
Soluţia Curţii de Apel Alba Iulia este corectă şi în ceea ce priveşte obligarea recurentei - reclamante la plata onorariului expertului.
Potrivit îndrumării date prin Decizia de casare, Instanţa a dispus efectuarea unei expertize contabile, stabilind expertul şi obiectivele acestei expertize.
La termenul stabilit pentru depunerea expertizei au fost depuse notele scrise ale reclamantei, care susţinea că a obţinut dreptul pretins, într-un alt proces şi, prin urmare, nici expertiza nu se mai impune a fi efectuată.
Având în vedere că raportul de expertiză fusese întocmit şi faţă de soluţia de respingere a acţiunii, în mod corect, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 şi ale art. 129 alin. (5) C. proc. civ. s-a stabilit în sarcina societăţii reclamante obligaţia achitării sumei de 6.000 RON reprezentând onorariul expertului.
Dezlegarea dată cauzei prin sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.C.C. SRL Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 41 din 24 februarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 781/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 783/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
