ICCJ. Decizia nr. 783/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi veterani de război L nr.44/1994. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 783/2007
Dosar nr. 7212/1/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată că:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 august 2005, reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.A.N. (în prezent M.A.) şi C.M.Z.I., să se constate refuzul nejustificat al autorităţilor pârâte de a-i soluţiona cererea de recunoaştere a calităţii de veteran de război.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este îndreptăţit, conform dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b), art. 2 lit. b) şi art. 4 lit. a) din Legea nr. 44/1994, la stabilirea calităţii de veteran de război, întrucât, în iarna anului 1943-1944 a fost chemat la C.C.P.P. al comunei Broscăuţi, judeţul Botoşani şi, însoţit de jandarmi a fost dus la examenele medicale în vederea trimiterii pe front, iar la 15 martie 1944 a fost urcat în tren şi trimis la Bucureşti, unde a fost încadrat în unităţi logistice, acţionând pentru dezamorsarea proiectilelor, săpare de tranşee, transport de materiale şi muniţie pentru armată şi că în localitatea Mărăşeşti a fost luat prizonier în armata rusă şi obligat să transporte muniţii de pe un tren pe altul.
Tribunalul Iaşi, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 544/ E din 21 octombrie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, reţinând incidenţa prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Judecând în fond pricina în primă Instanţă, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 36/ CA din 13 martie 2006, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C.M.Z.I., a admis acţiunea, a obligat pe pârâţi să soluţioneze, prin hotărâre, contestaţia formulată de reclamant împotriva deciziei Comisiei de reconstituire de pe lângă U.M. Bucureşti, prin care i s-a respins cererea de recunoaştere a calităţii de veteran de război şi a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 4,15 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Instanţa a reţinut că soluţia pronunţată se impune, întrucât, deşi reclamantul a formulat, la data de 26 iunie 2004, contestaţie împotriva deciziei Comisiei de reconstituire de pe lângă U.M. Bucureşti, M.A.N. nu a soluţionat-o deşi avea această obligaţie legală, încălcând astfel dreptul reclamantului la petiţie şi dreptul său de acces la justiţie. Trimiterea cererilor reclamantului de la o unitate militară la alta, fără a se indica structura organizatorică, competentă să soluţioneze şi fără a se rezolva cererile petentului, îngrădeşte dreptul acesteia de a se adresa Instanţei judecătoreşti pentru a obţine controlul de legalitate a actului care finalizează procedura administrativă prealabilă.
Împotriva sentinţei sus menţionate a formulat recurs în termen legal M.A.N., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că Instanţa de Fond a soluţionat pricina fără a intra în cercetarea fondului.
S-a învederat, de către recurent, din perspectiva art. 304 pct. 6 C. proc. civ., că prin hotărârea atacată s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că deşi reclamantul a solicitat prin acţiunea să se constate calitatea sa de veteran de război prin sentinţa atacată pârâţii au fost obligaţi să soluţioneze contestaţia formulată împotriva deciziei comisiei de reconstituire de pe lângă U.M. Bucureşti prin care s-a respins cererea reclamantului de recunoaştere a calităţii de veteran de război, deşi un asemenea petit nu a fost formulat.
S-a mai arătat de către recurent că sentinţa Instanţei de Fond este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât reclamantul trebuia să cunoască procedura de rezolvare a cererii sale, normele legale care reprezintă temeiul de drept al cererilor sale, structurile abilitate să rezolve cererea sa şi să formuleze acţiunea judecătorească numai la epuizarea procedurii prealabile.
Recursul este nefondat.
Obiectul acţiunii reclamantului, conform cererii iniţiale şi a precizării formulate ulterior, l-a constituit constatarea refuzului pârâţilor de stabilire a calităţii reclamantului de veteran de război şi constatarea acestei calităţi prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa însă la termenul de judecată din data de 6 martie 2006, cu acordul implicit al pârâţilor care au fost reprezentaţi, reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul obligării pârâţilor la emiterea unei hotărâri cu privire la contestaţia formulată de acesta împotriva deciziei de respingere a cererii de recunoaştere a calităţii de veteran de război şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prima Instanţă, în aceste condiţii, nu a depăşit limitele investirii sale şi nu a încălcat principiul disponibilităţii procesuale, astfel că nu este incident motivul de modificare a hotărârii atacate cu recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 3041 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurent, se reţine că şi acesta este neîntemeiat, întrucât hotărârea atacată are fundament juridic şi a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a legii.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, în cazurile în care, din diferite motive, cei îndreptăţiţi la stabilirea calităţii de veteran de război nu posedă livret militar ori nu li se poate elibera dovada necesară datorită inexistenţei sau distrugerii arhivelor, confirmată în scris, calitatea de veteran de război se va determina de către comisiile de reconstituire, cu martori, în condiţiile prevăzute de lege şi de metodologia stabilită, în acest scop, de M.A.N., în concret de Ordinul nr. 6 din 17 februarie 1994 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reconstituirea activităţii în cadrele militare permanente şi în îndeplinirea obligaţiilor militare.
Competenţa soluţionării contestaţiilor formulate de cei îndreptăţiţi împotriva propunerilor din procesul verbal al comisiei de reconstituire aparţine, potrivit dispoziţiilor din normele metodologice menţionate, Comisiei superioare din cadrul M.A.N. care are obligaţia analizării legalităţii şi temeiniciei procesului verbal atacat şi de a hotărî asupra admiterii sau respingerii contestaţiei.
Contestaţiile împotriva modului de stabilire a calităţii de veteran de război, adică împotriva deciziei emise de Comisia superioară din cadrul M.A.N., se soluţionează, conform dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 44/1994 coroborat cu cele ale art. 29 din Legea nr. 554/2004, potrivit legii contenciosului administrativ.
În cauză, procedura administrativă prealabilă sesizării Instanţei de contencios administrativ nu a fost epuizată, M.A.N. nesoluţionând în mod nejustificat contestaţia formulată de reclamant împotriva deciziei comisiei de reconstituire de pe lângă U.M. Bucureşti.
În aceste condiţii, constatând că s-a încălcat dreptul la petiţie prevăzut de art. 51 din Constituţia României şi că reclamantul a fost vătămat în dreptul său de a i se soluţiona contestaţia formulată împotriva modului de stabilire a calităţii de veteran de război, în mod corect prima Instanţă a admis acţiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost modificată, şi a obligat pârâţii să soluţioneze contestaţia formulată de reclamant împotriva deciziei comisiei de reconstituire de pe lângă U.M. Bucureşti prin care i s-a respins cererea de recunoaştere a calităţii de veteran de război.
Aşa fiind, apreciind că hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de M.A.N. împotriva sentinţei nr. 36/ CA din 13 martie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M.A. împotriva sentinţei civile nr. 36/ CA din 13 martie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 782/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 850/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
