ICCJ. Decizia nr. 1031/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1031/2008
Dosar nr. 6099/36/2006
Şedinţa publică de la 13 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 429/CA din 7 iunie 2007, Curtea de Apel Constanţa a admis contestaţia formulată de reclamantul Consiliul Local T. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a anulat decizia nr. 2505 din 16 februarie 2006, procesul-verbal de control din 23 decembrie 2005, precum şi fişa navetă din 03 februarie 2004 şi a fişei de avizare din 03 februarie 2004 şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în esenţă că prin hotărârea nr. 96 din 29 august 2003 a Consiliului Local T., s-a aprobat adjudecarea licitaţiei deschise organizată pentru încredinţarea lucrării „Amenajare drumuri de pământ în intravilanul comunei T.” cu fonduri SAPARD şi încredinţarea lucrării SC C.C. SRL Constanţa, în calitate de lider asociat cu SC U. SA Constanţa, precum şi contractul de lucrări din 10 august 2003.
Ulterior, datorită unor conjuncturi economice neprevăzute, în data de 29 august 2003, s-a reziliat contractul de asociere, parte contractantă rămânând numai SC C. SRL care a continuat executarea obligaţiilor asumate faţă de Consiliul Local T. Activitatea de diriginte de şantier a fost încredinţată lui C.L.
În urma unui control realizat de Agenţia SAPARD prin procesul-verbal din anul 2005 s-a constatat că se impune recuperarea contravalorii serviciilor de diriginte de şantier, întrucât la momentul licitaţiei era angajat la CN A.P.M. Constanţa SA, unitate sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului – administraţie publică, aspect ce contravine prevederilor art. 93 din Manualul de Instrucţiuni pentru contractele de achiziţii publice de servicii, bunuri şi lucrări.
De asemenea, s-a reţinut că datorită faptului că adjudecarea contractului de licitaţie s-a obţinut în mod necuvenit, se impune recuperarea taxelor neachitate către bugetul statului.
Prin decizia nr. 2505/2006, s-a respins contestaţia formulată împotriva procesului-verbal, acesta fiind menţinut.
Instanţa de fond a apreciat că actele administrative atacate au fost emise cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, întrucât dirigintele de şantier nu este funcţionar public, acesta fiind salariat al CN A.P. SA, deci personal contractual.
În ceea ce priveşte împrejurarea potrivit căreia una din societăţile comerciale înregistra debite restante, instanţa de fond a constatat că nu s-a avut în vedere faptul că acesta s-a retras din contractul de asociere ca urmare a rezilierii contractului.
În fine, s-a mai reţinut că prin fişa din anul 2004 au fost respectate prevederile de achiziţie publică, astfel că s-a avizat dosarul de licitaţie şi contractul de diriginte de şantier, neimpunându-se anularea acesteia.
Prin încheierea nr. 25 din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondată cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în încheierea de şedinţă din 14 mai 2007, reţinând că deşi petenta susţine că a fost prezentă la termenul de judecată din 14 mai 2007 şi din eroare nu s-a consemnat, această susţinere nu poate fi primită în raport cu referatul şi copia caietului de şedinţă al grefierului.
Împotriva sentinţei civile nr. 729/CA din 07 iunie 2007, precum şi a încheierii nr. 25 din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, invocând prevederile art. 304 pct. 7-9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că atât sentinţa civilă, cât şi încheierea sunt nelegale şi netemeinice.
Astfel, în privinţa sentinţei civile, recurenta a susţinut următoarele critici:
- motivarea soluţiei cuprinde motive contradictorii;
- instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra tuturor mijloacelor de apărare şi a tuturor actelor doveditoare depuse la dosarul cauzei;
- instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi a schimbat natura şi înţelesul acestuia, interpretând în mod eronat legislaţia aplicabilă în domeniu.
În privinţa încheierii, recurenta a susţinut că, în mod eronat, a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale din încheierea de şedinţă din 14 mai 2007, reprezentantul agenţiei răspunzând la apelul făcut în cauza respectivă la acea dată.
Recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 429/CA din 07 iunie 2007 este întemeiat.
Aşa cum s-a precizat în expunerea rezumativă prezentată mai sus, Consiliul Local T. a atacat decizia nr. 2505 din 16 februarie 2006 emisă de directorul general al Agenţiei SAPARD, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de control din 23 decembrie 2005 încheiat de organele de control ale Direcţiei de control şi antifraudă din cadrul Agenţiei SAPARD, urmare la raportul de control din 29 iulie 2005 prin care s-a propus demararea procedurilor de recuperare a contravalorii serviciilor de dirigenţie de şantier şi a profitului obţinut de câştigătorul licitaţiei de lucrări.
Astfel, organele de control au reţinut că, în cauză, au fost încălcate:
- prevederile art. 9.3 din Manualul de Achiziţii Vol.IV – Lucrări, Anexa IV la contractul de finanţare din 18 februarie 2003, prin aceea că dirigintele de şantier C.L., era, la data licitaţiei, angajat pe perioadă nedeterminată al CN A.P. Constanţa SA, unitate aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcţiei şi Turismului;
- prevederile art. 5.3 din acelaşi Manual, prin aceea că, la licitaţia organizată, consorţiul format din SC C.C. şi SC U. SA a obţinut în mod nelegal adjudecarea contractului de achiziţie publică de lucrări, deoarece, la data licitaţiei, înregistra impozite şi taxe neplătite către bugetul de stat, conform certificatului de atestare a creanţelor fiscale din 11 iulie 2003, ceea ce constituie un motiv de excludere de la licitaţie.
Organele de control au stabilit în sarcina beneficiarului contractului, Consiliul Local T., un debit de:
- 13.224,9 RON reprezentând plăţile făcute către dirigintele de şantier pentru serviciile prestate;
- 6.142,8 RON reprezentând profitul obţinut de SC U. SA (adică 10% din profitul total), cu dobânzile şi penalităţile legale.
Instanţa de fond, admiţând acţiunea, a reţinut că:
- în ceea ce priveşte regula de la art. 9.3 din Manual, dirigintele de şantier nu s-a aflat în conflict de interese, nefiind funcţionar public în sensul prevederilor generale ale Legii nr. 188/1999;
- în ceea ce priveşte regula de la art. 5.3 din acelaşi Manual, aceasta nu a fost încălcată deoarece „începând cu 01 septembrie 2003, la doar 2 zile de la declararea ca adjudecatar a consorţiului, SC U. SA s-a retras din asociere, obligaţiile contractuale fiind îndeplinite de SC C. SRL.
Soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale incidente în cauză.
Astfel, în cauză, este necontestat că, între Agenţia SAPARD, antecesoarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în calitate de autoritate contractantă şi Consiliul Local T., în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul din 18 februarie 2003 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil de 34.247.089.022 ROL pentru realizarea proiectului intitulat „Modernizare drumuri de pământ în intravilan comuna T.”.
Acest contract a fost încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, astfel că în cauză sunt pe deplin aplicabile prevederile O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător.
Astfel, potrivit art. 2 din O.G. nr. 79/2003 „în sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) neregulă înseamnă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi la orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, de înţelegere, acordurilor de finanţare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi a prevederilor contractelor încheiate în baza acestor memorandumuri/acorduri, rezultând dintr-o acţiune sau omisiune a operatorului economic, care, printr-o cheltuială neeligibilă, are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităţii Europene şi/sau a bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a)–f) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi la art. 1 alin. (2) lit. a)–d) din O.U.G. nr. 45/2003 privind finanţele publice locale”.
Deci, cu alte cuvinte, prin neregulă se înţelege şi orice nerespectare a prevederilor contractelor încheiate în baza acordurilor privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, ceea ce înseamnă că prevederile contractelor respective sunt obligatorii atât pentru părţile contractante, cât şi pentru organele jurisdicţionale competente să soluţioneze un litigiu izvorât dintr-un astfel de contract.
De altfel, chiar şi instanţa de fond, soluţionând litigiul cu care a fost învestită, a reţinut că prevederile art. 5.3 şi art. 9.3 din Manualul de instrucţiuni pentru contractele de achiziţii publice de servicii, bunuri şi lucrări, Anexa IV la Contractul de finanţare, reprezintă reglementările aplicabile litigiului de faţă.
Astfel, potrivit art. 9.3 din Manual „Ca regulă generală, funcţionarii sau alte persoane din administraţia publică a ţării beneficiare, indiferent de situaţia lor administrativă, nu vor fi angajaţi ca experţi în contracte finanţate de Comunitatea Europeană în ţara beneficiară”.
În cauză, este necontestat că dirigintele de şantier angajat de beneficiar (Consiliul Local T.) era angajat la data licitaţiei al CN A.P.M. Constanţa SA, unitate economică aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că dirigintele de şantier nu avea calitatea de funcţionar public, dar a interpretat greşit prevederile art. 9.3 din Manual, care exclud nu numai funcţionarii publici, ci orice funcţionar, precum şi orice alte persoane din administraţia publică a ţării beneficiare.
Or, este necontestat că dirigintele de şantier era angajat al unei unităţi aflate sub autoritatea ministerului de resort, care realizează serviciul public de interes naţional de administrare a Portului Maritim C.
De altfel, potrivit prevederilor generale ale Constituţiei României, ale Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor şi ale Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, administraţia publică include administraţia ministerială, autorităţile administrative autonome, administraţia publică locală, precum şi instituţiile şi unităţile economice aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, prin care sunt realizate serviciile publice de interes naţional sau local.
Astfel fiind, prevederile art. 9.3 din Manual, incidente în cauză, au fost încălcate, dirigintele de şantier angajat de beneficiar aflându-se în conflict de interese, cheltuielile făcute cu plata indemnizaţiei acestuia fiind neeligibile.
Potrivit art. 5.3 din Manual, nu pot participa la licitaţie societăţile comerciale sau consorţiile de societăţi comerciale în care una dintre societăţile ce formează consorţiul, au datorii restante la bugetul de stat.
În cauză, este necontestat că prin hotărârea din 29 august 2003 a Consiliului Local T. a fost aprobată adjudecarea licitaţiei, pentru lucrarea respectivă, în favoarea SC C.C. SRL Constanţa asociată cu SC U. SRL Constanţa, precum şi că SC U. SRL avea obligaţii bugetare restante, aşa cum reţine şi instanţa de fond.
Concluzia instanţei de fond, potrivit căreia regula prevăzută la art. 5.3 din Manual nu a fost încălcată deoarece la data de 01 septembrie 2003 SC U. SRL s-a retras din asociere, este lipsită de temei legal, din moment ce respectarea acestor prevederi trebuie apreciată la data adoptării hotărârea Consiliului Local din 29 august 2003.
Astfel fiind, în mod legal organele de control au apreciat că cheltuielile reprezentând profitul realizat de SC U. SRL reprezintă o cheltuială neeligibilă, urmând să fie restituită de beneficiar.
Având în vedere considerentele de mai sus, rezultă că recursul este întemeiat, soluţia instanţei de fond fiind nelegală şi netemeinică, astfel că va fi casată iar acţiunea va fi respinsă.
În ceea ce priveşte recursul vizând încheierea, autoritatea publică nu a justificat niciun interes procesual în promovarea acestuia, astfel că va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (fostă SAPARD) împotriva sentinţei civile nr. 429/CA din 7 iunie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea reclamantului Consiliul Local T., ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat împotriva încheierii nr. 25 din 24 septembrie 2007 a aceleaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 103/2008. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1036/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
