ICCJ. Decizia nr. 103/2008. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 103/2008
Dosar nr. 1238/59/2007
Şedinţa de la 11 ianuarie 2008
Asupra conflictului negativ de competenta de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresata Curţii de Apel Timişoara, reclamanta SC C.O. SRL Oloşag a chemat in judecată pe pârâta D.G.F.P. Timiş, solicitând anularea deciziei de impunere din 30 martie 2007, a deciziei nr. 479/2007 şi a raportului de inspecţie fiscală emise de pârâtă, acte prin care i-a fost respinsă la rambursare T.V.A. în sumă de 932.878 RON cu majorările de întârziere în sumă de 183.131 RON, să fie obligată pârâta la rambursarea acestei sume şi să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere fiscală din 30 martie 2007, în condiţiile art. 14 şi 5 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că actele fiscale atacate sunt nelegale şi netemeinice, pentru că decizia de impunere nu indică în mod corect temeiul juridic, iar pe fondul cauzei a arătat că T.V.A. ce a fost solicitată la rambursare în perioadă arătată este aferentă în principal investiţilor realizate (mijloace fixe), necesare desfăşurării activităţii în domeniul producţiei agricole pentru care societatea a fost autorizată şi a achiziţionat diverse utilaje agricole în baza declaraţiilor vamale de import.
Prin sentinţa civilă nr. 212/PI din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Timiş.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, instanţa de fond a reţinut că actul atacat este un act administrativ emis de o autoritate publică judeţeană, motiv pentru care competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de SC C.O. SRL aparţine Tribunalului Timiş, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile pct. 5.4 lit. b) din Ordinul nr. 519/2005 emis de A.N.A.F.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa nr. 777/CA din 30 octombrie 2007, a dispus declinarea cauzei la Curtea de Apel Timişoara, reţinând faptul ca litigiul dedus judecaţii priveşte taxe şi impozite, pentru care competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte prin raportare la criteriul valoric al sumei asupra căreia se poartă litigiul.
De asemenea, Tribunalul Timiş, a constatat ivit un conflict negativ de competenţa şi a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Astfel învestită cu un conflict negativ de competenţă ivit între un Tribunal şi o Curte de apel, potrivit art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 500.000 RON, se soluţionează, în fond, de Tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
Acest text instituie două criterii pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ – criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice şi criteriul valoric.
În cauzele care au ca obiect taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora operează criteriul valoric, potrivit căruia tribunalele judecă acţiunile în care suma contestată este mai mică de 500.000 RON, chiar dacă emitentul actului administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligaţiile sau au fost dispuse măsurile deduse judecăţii este o autoritate locală.
C. proc. fisc. nu conţine norme de competenţă a instanţelor, derogatorii de la dreptul de comun, în materia controlului de legalitate al actelor administrativ fiscale, prevăzând în art. 218 alin. (2) (fostul art. 188, anterior republicării actului în M. Of. nr. 513/31.07.2007), că deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate „la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii”.
Pct. 5 din ordinul nr. 519/2005 privind aplicarea Titlului IX din O.G. nr. 92/2003 (C. proc. fisc.), a fost emis în vederea executării art. 178 din Cod şi se referă la organul competent să soluţioneze contestaţia administrativă, nefiind aplicabil în faza judiciară.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea deciziei de impunere din 30 martie 2007, prin care i s-a aprobat rambursarea TVA în sumă de 183.191 RON, i s-au aplicat majorări de întârziere de 183.131 RON şi i s-a respins rambursarea sumei de 932.878 RON, obiectul măsurilor contestate depăşind limita de 500.000 RON prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. şi ţinând seama de normele de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va stabili competenţa Curţii de Apel Timişoara în soluţionarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionarea cauzei privind pe SC C.O. SRL şi D.G.F.P. Timiş în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1027/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1031/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
