ICCJ. Decizia nr. 1033/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1033/2008
Dosar nr. 7501/42/2006
Şedinţa publică din 13 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 11 din 26 ianuarie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantei SC U. SA Ploieşti formulată în contradictoriu cu A.N.A.F., având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 2797 din 3 mai 2006 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea acesteia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 iar executarea imediată a deciziei de impunere ar aduce grave prejudicii de natură economică şi socială reclamantei şi implicit ar conduce la perturbarea activităţii societăţii.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 31 ianuarie 2007, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Prahova, în nume propriu şi pentru A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs depuse la data de 21 noiembrie 2007, recurentele au arătat că au fost nevoite să solicite instanţei de recurs comunicarea sentinţei atacate, nr. 11 din data de 26 ianuarie 2007, întrucât, nu au luat cunoştinţă de conţinutul motivării, neexistând în dosarul de fond nici o dovadă de comunicare.
S-a mai arătat că motivele de recurs au fost înregistrate şi depuse direct, în cursul soluţionării recursului, de vreme ce Înalta Curte, prin încheierea din data de 15 noiembrie 2007, constatând că sentinţa atacată în cauză nu a fost comunicată părţilor, a admis cererea de comunicare şi a acordat un nou termen, tocmai pentru a da posibilitatea recurentelor să depună la dosar motivele de recurs.
În dezvoltarea motivelor formulate, recurentele, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au susţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, fără a avea în vedere că măsura suspendării actelor administrative are un caracter excepţional şi nu se poate dispune decât atunci când sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, ceea ce nu se aplică însă în cazul concret al reclamantei-intimate.
Recurentele au mai arătat că nu s-a demonstrat de către reclamanta - intimată existenţa unor motive temeinice care să creeze o îndoială puternică asupra legalităţii actelor administrative atacate, în legătură cu care nu există nici nu fel de indicii de nelegalitate, după cum nu s-a făcut nici dovada pagubei iminente, simplele afirmaţii nefiind susţinute probator.
În fine, s-a mai învederat că acţiunea de fond, până la soluţionarea căreia a fost dispusă suspendarea executării, a fost soluţionată definitiv şi irevocabil, în sensul respingerii acţiunii reclamantei-intimate.
Intimata - reclamanta a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat, invocând, pe cale de excepţie, nulitatea recursului pentru mai multe motive.
Astfel, s-a susţinut că recursul nu a fost motivat în termenul legal, chiar în raport de data de 15 noiembrie 2007, fixată de Înalta Curte prin încheierea de şedinţă de la acea dată, că motivele de recurs ar fi trebuit oricum depuse la Curtea de Apel Ploieşti care urma să le transmită apoi Înaltei Curţi de Casaţie, conform art. 302 C. proc. civ. şi, în fine, că recursul formulat şi semnat de recurenta D.G.F.P. Prahova a fost declarat de o persoană fără calitate, la dosar neexistând mandatul acordat de recurenta A.N.A.F.
Cu privire la aspectele de fond ale cauzei, intimata - reclamantă a menţionat că în opinia sa, instanţa de fond a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a dispune suspendarea executării actelor administrative atacate, confirmând că în recurs, dosarul de fond ce vizează contestaţia împotriva Deciziei nr. 2707 din 3 mai 2006 a avut termen de soluţionare la data de 14 februarie 2008.
În conformitate cu prevederile art. 137 din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor invocate de părţi, respectiv cele menţionate de intimata - reclamantă prin întâmpinare ca şi asupra lipsei obiectului recursului de faţă, învederată de recurenta A.N.A.F., în raport de înscrisurile noi depuse la termenul de astăzi.
Examinând excepţiile invocate de intimata - reclamantă vizând nulitatea recursului comun formulat în cauză, Înalta Curte, le va respinge ca neîntemeiate, în conformitate cu prevederile art. 302, art. 303, art. 306, art. 103 şi art. 101 C. proc. civ.
Astfel, nu se poate susţine că recursul a fost declarat de D.G.F.P. Prahova, în numele şi pe seama A.N.A.F., de către o persoană fără calitate, în condiţiile în care pârâta - recurentă, A.N.A.F., în contradictoriu cu care a fost soluţionată acţiunea de fond, a acordat mandat de reprezentare încă din acea fază procesuală, D.G.F.P. Prahova (fila 84 Dosar fond nr. 7501/42/2006), mandat prin care i se permitea expres mandatarului şi să exercite toate căile de atac necesare pentru apărarea intereselor statului.
Nu este întemeiată nici susţinerea potrivit căreia motivele de recurs au fost depuse peste termen, chiar în raport de data repunerii în termen de către Înalta Curte, căci potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ. termenele procedurale se socotesc pe zile libere.
În raport de data de 15 noiembrie 2007, când instanţa de recurs a repus A.N.A.F. în termenul de motivare a recursului, pentru considerentele deja arătate, depunerea motivelor la data de 21 noiembrie 2007 (fila 27 dosar recurs) apare ca fiind realizată cu respectarea termenului legal de recurs incident în cauză şi potrivit art. 103 alin. (2) C. proc. civ.
În fine, câtă vreme Înalta Curte a repus recurenta, în temeiul art. 103 C. proc. civ., în termenul legal de motivare a recursului, nu se mai impunea depunerea motivelor, separat, la instanţa de fond, recursul fiind declarat şi înregistrat cu respectarea dispoziţiilor art. 302 C. proc. civ.
Apreciind aşadar că toate excepţiile de procedură invocate de reclamanta - intimată sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare faţă de argumentele mai sus arătate, argumentele mai sus arătate, Înalta Curte va reţine însă că prezentul recurs a rămas fără obiect, în raport de înscrisurile noi depuse, respectiv sentinţa nr. 96 din 13 iunie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care a fost respinsă ca nefondată acţiunea de fond, în contencios administrativ, formulată de reclamanta - intimată SC U. SA Ploieşti, soluţie menţinută prin Decizia Înaltei Curţi nr. 553 din 14 februarie 2008, prin care o fost respins recursul aceleiaşi intimate (filele 38-43 dosar recurs).
Cum suspendarea actului administrativ atacat, ce formează obiectul prezentului dosar a fost dispusă numai până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare ce a format obiectul Dosarului nr. 7500/42/2006 şi care a intervenit la data de 14 februarie 2008, când a fost pronunţată Decizia în recurs, este evident că a încetat de drept durata suspendării, astfel că nici recursul de faţă nu mai are obiect, urmând a fi respins ca atare, conform art. 312 C. proc. civ., după cum au solicitat de altfel şi recurentele prezente la soluţionarea recursului de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile invocate.
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Prahova, în nume propriu şi în numele A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 11 din 26 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1032/2008. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 1035/2008. Contencios. Ordonanţă... → |
|---|
