ICCJ. Decizia nr. 1044/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1044/2008
Dosar nr. 1196/44/2007
Şedinţa publică din 13 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la Curtea de Apel Galaţi, reclamanta SC D. S.RL Galaţi a solicitat suspendarea executării actului administrativ nr. 4470 din 09 august 2007 prin care s-a dispus retragerea licenţei de traseu pentru Galaţi - Huşi.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în mod nejustificat s-a dispus retragerea licenţei. Că măsura dispusă aduce grave prejudicii atât financiare cât şi asupra societăţii, stoparea activităţii poate duce la disponibilizarea personalului şi perturbarea activităţii societăţii.
Pârâta a solicitat respingerea cererii susţinând că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 100 din 4 septembrie 2007 Curtea de Apel Galaţi a dispus suspendarea efectelor Deciziei nr. 4470 din 9 august 2007 emisă de A.R.R. – agenţia Galaţi până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii formulată de reclamanta SC D. SRL Galaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că imposibilitatea desfăşurării activităţii prin retragerea licenţei de traseu reprezintă cazul bine justificat, iar paguba iminentă este dată de imposibilitatea prestării serviciilor.
Menţinerea unei atare situaţii ar avea însă consecinţe nefaste pentru societate, căreia i-ar fi paralizată desfăşurarea activităţii până la soluţionarea irevocabilă a litigiului, ceea ce generează indubitabil pagube materiale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta - pârâtă A.R.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 precum şi pe cele ale art. 3041 C. proc. civ.
În motivele de recurs se susţine că faţă de faptul că cererea de suspendare a fost introdusă în termenul de soluţionare a plângerii prealabile, instanţa de fond în mod greşit a dispus suspendarea efectelor actului administrativ atacat până la soluţionarea irevocabilă a recursului, întrucât în condiţiile art. 14 măsura suspendării trebuia dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.
Consideră recurenta că pentru a dispune suspendarea instanţa de fond trebuia să reţină şi să arate, pentru a fi îndeplinite cerinţele cumulative si imperative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 care ar fi cazurile bine justificate şi care ar fi paguba iminentă ce i-au format convingerea că se impune suspendarea deciziei de retragere a licenţei de traseu.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Înalta Curte, din oficiu, a reţinut în cauză motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., privind încălcarea normelor de competenţă.
Motivul de casare, astfel reţinut face inutilă examinarea criticilor privind nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei pronunţate de instanţa de fond.
Obiectul acţiunii îl formează suspendarea executării actului administrativ nr. 4470 din 9 august 2007 adoptată de A.R.R. – agenţia Galaţi, prin care s-a dispus retragerea licenţelor de traseu pentru ruta Galaţi - Huşi.
Emitentul actului administrativ contestat este, aşadar, o autoritate publică de nivel judeţean, care chiar dacă nu are personalitate juridică, are capacitate de drept public.
De altfel, în cuprinsul Legii nr. 554/2004 sunt numeroase texte care fac trimitere la autoritatea emitentă a actului (art. 7 alin. (1) – „să solicite autorităţii publice emitente", art. 13 alin. (1) – „va putea cere autorităţii al cărui act este atacat") dar nu există nici o prevedere legată de personalitatea juridică a autorităţii publice.
În cauză, cu certitudine actul a cărui anulare se cere a fost emis de o autoritate publică judeţeană.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., tribunalele judecă, în primă instanţă, recursurile în materie de contencios administrativ când actul administrativ atacat a fost emis de o autoritate sau instituţie de interes local sau judeţean.
Cum actul administrativ a fost emis de A.R.R. - agenţia Galaţi, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Galaţi.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată cu consecinţa trimiterii cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.R.R., împotriva sentinţei civile nr. 100 din 4 septembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1043/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1057/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
