ICCJ. Decizia nr. 1057/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1057/2008
Dosar nr. 3340/2/2007
Şedinţa publică din 14 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 8 mai 2007, reclamantul M.G. a chemat în judecată pârâţii A.N.P.H. şi C.S.E.P.H.A. solicitând anularea Deciziei de neîncadrare în grad de handicap nr. 5054 din 2 august 2006, recunoaşterea de către pârâtă, ca autoritate care promovează dreptul persoanelor cu handicap, că pensarea parţială a discurilor intervertebrale, punte osoasă între vertebre şi reducerea la înălţime a vertebrei L 2 sunt modificări ale coloanei vertebrale pe care le are şi repararea pagubei cauzate de pârâtă în sensul revizuirii urgente a contestaţiei înregistrată sub nr. 26251 din 17 iulie 2006 în vederea formulării corecte şi competente a diagnosticului.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că A.N.P.H. refuză să-i soluţioneze cererea de revocare a Deciziei nr. 5054/2006, emisă de C.S.E.P.H.A. care a apreciat şi a interpretat greşit starea de sănătate şi actele medicale pe care le-a prezentat.
A mai precizat că a fost pensionat gradul II invaliditate, iar din cauza pârâtei mai trebuie să cotizeze la asigurările sociale încă 4 ani pentru a i se recalcula pensia de invaliditate pentru limită de vârstă cu stagiul complet de cotizare.
Prin întâmpinare, A.N.P.H. a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii având în vedere dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1691 din 28 iunie 2007 a admis excepţia invocată de pârâtă şi a respins acţiunea formulată de M.G. ca tardiv introdusă.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că în raport cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 acţiunea trebuia introdusă în termen de 6 luni de la data la care a expirat termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru soluţionarea plângerii prealabile formulată la data de 7 august 2006.
A mai reţinut instanţa că dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi incidente întrucât în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unor motive temeinice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.G. criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut în esenţă că prima instanţă a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
A mai arătat că din cauza afecţiunilor osteoarticulare, pentru îngrijirea sănătăţii şi diminuarea suferinţei, nu a mai avut capacitatea să introducă acţiune judecătorească în termen de 6 luni de la emiterea Deciziei nr. 5054 din 2 august 2006.
Curtea analizând actele şi lucrările dosarului constată că recursul este nefondat.
Reclamantul M.G. a solicitat instanţei de contencios administrativ la data de 8 mai 2007 anularea Deciziei nr. 5054 din 2 august 2006 prin care C.S.E.P.H.A. i-a respins cererea de încadrare într-un grad de handicap.
La data de 7 august 2006 reclamantul a solicitat A.N.P.H. revocarea acestei decizii.
Plângerea prealabilă se soluţionează conform art. 7 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 în termen de 30 de zile de la înregistrare, termen prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. g) din legea menţionată.
Potrivit art. 11 alin. (1) lit. b) din lege cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, fără a depăşi termenul prevăzut de alin. (1).
Astfel potrivit acestor dispoziţii, acţiunea trebuie introdusă în termen de 6 luni de la data la care a expirat termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru soluţionarea plângerii prealabile formulată la data de 7 august 2006.
Având în vedere data sesizării instanţei cu prezenta acţiune, respectiv 8 mai 2007 se constată că a fost depăşit termenul stabilit pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ.
Este adevărat că art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede că pentru motive temeinice în cazul actului administrativ unilateral cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1) dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului.
Însă în cauză nu a fost făcută dovada existenţei unor motive temeinice care să-l fi împiedicat pe reclamant să introducă acţiunea în termenul de 6 luni prevăzut de lege.
Se constată aşadar că în mod corect a reţinut instanţa de fond că a fost depăşit termenul legal de sesizare a instanţei.
Afecţiunea osteoarticulară de care suferă recurentul - reclamant nu poate constitui motiv temeinic de neintroducere a acţiunii la instanţa de judecată.
De incidenţa dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. nici nu poate fi vorba întrucât acest articol vorbeşte de actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent, aspecte pe care recurentul - reclamant nu le-a invocat prin cererea sa.
Pentru aceste considerente se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinţei civile nr. 1691 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1044/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1060/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
